E si ele oameni

Daca nu e corect din punct de vedere stiintific, sa nu fie nici din pdv gramatical. Treceam din nou pe langa casa aia care imi atrage de fiecare data atentia. E o casa veche atat de faina... si ma intrebam de ce casele astea vechi sunt atat de speciale. Motivul pare a fi dincolo de arhitectura lor frumoasa, de stilul in care sunt construite care nu se mai poarta la casele noi. Farmecul lor vine din viata pe care o poarta in ele, din faptul ca e atat de evident ca au un trecut, ca au povesti de spus. Si-apoi m-am gandit: 1.daca un medium poate spune mai multe lucruri despre o persoana doar privindu-i fotografia, pentru ca teoretic aceasta retine din energia persoanei (tare sper sa nu ma exprim gresit) 2. daca un obiect poate spune ceva in aceeasi maniera despre cel caruia i-a apartinut, atunci: oare cladirile nu se darama de suparare? Inmagazineaza in ele atatea povesti dintre care multe insotite de tristeti.. te uiti la ele si parca sunt triste.. poate de asta sunt asa, pentru ca in fiecare caramida sunt inregistrate emotii, sentimente, evenimente, ganduri. Asa ca, dincolo de actiunea apei, de vibratiile de la masini si trenuri care le trec prin apropiere, de dilatarea si contractia materialelor sub influenta vremii, este oare posibil ca o casuta sa se degradeze de la uzura emotionala?:)

10 comentarii:

cuvinteprostalese@yahoo.com spunea...

Eu privesc astfel povestea asta: o casa frumoasa si cu povesti la fel de interesante candva, dar in paragina si pustie acum, este la fel ca un om care a avut o viata plina de emotii puternice. Aceste emotii l-au daramat in cele din urma iar sufletul sau, pustiu acum, este un suflet de care oamenii se feresc sa se mai apropie...la fel cum ne ferim de cladirile care stau sa cada pe noi, in loc sa le reparam

Irina spunea...

Din fericire exista si conceptul de renovare.. fie ele case, fie ei oameni..

Kaos Moon spunea...

din nefericire conceptul nu salveaza evidenta...

Irina spunea...

:) Dar daca nu ar exista nici macar conceptul ar fi mai trist, asa macar exista un punct de pornire.

Kaos Moon spunea...

ai trimis un mail la adresa mea? nu mai tin minte, am vreo 100... poate vrei cartea
k

Monica spunea...

nu-l trimite pentru ca te va hartui la fel ca pe mine

Monica spunea...

toate fetele care au trecut pe blogul lui au terminat prin a fi hartuite si esti ultima cu care nu a incercat; mi s-a intamplat in toamna acelasi lucru...

Irina spunea...

E curios ca ai reactionat asa de repede, Monica.. probabil ai cele mai bune intentii, asa ca iti multumesc. Tind totusi sa cred ca nici K nu e rau intentionat..

Monica spunea...

nu vreau sa ma intelegi gresit; am aflat cine este in spatele lui K si nu pot accepta ca un barbat ca tata sa ma hartuiasca sub pretextul ca scrie o carte, iar restul sa se faca ca ploua...

Irina spunea...

Ok, o sa procesez asta... sunt curioasa in ce masura poti fi sigura-sigura ca ai descoperit cine e.. si apoi, daca te-ai considerat intr-adevar hartuita - si iar sunt curioasa ce intelegi prin asta - nu cred ca mai conteaza varsta.. Ar fi frumos sa lamuriti lucrurile, sunt sigura ca poate vorbi civilizat K, dincolo de limbajul de pe blog, si ca ati putea ajunge la punctul in care sa recunoasteti ca fiecare merita respect din partea celuilalt. Mi-e frica si sa devin o persoana care se face ca ploua, mi-e frica si sa trag concluzii prea usor, practic nu stiu nimic despre nici unul dintre voi si cu atat mai putin despre problema voastra.