Competie vs. colaborare

La iesirea de azi cu fetele din liceu s-a discutat mult despre cum se poarta oamenii cu oamenii. Despre oameni care ii batjocoresc pe altii cand rolul pe care si l-au asumat prin profesia aleasa ar fi de a-i ajuta (medici), despre oameni care profita de pozitia lor mai inalta decat a celorlalti pentru a-i "juca" pe acestia din urma (profesori vs. studenti). Pentru ca am acelasi Zeitgeist in minte, din postul anterior, si opozitia pe care o prezinta la un moment dat intre competitia cu care suntem invatati si acel "we're all one" nu pot sa nu ma gandesc la deviatii. Deviatia de la competitia cu ceilalti care ne este promovata cand suntem mici doar pentru a ne ridica mereu standardele, doar in ideea de a ajunge sa fim buni si competitia asa cum ajunge ea in final, un mod de a-ti castiga dreptul sa te uiti "in jos". Mi-a placut revolta cu care s-a discutat, ma tem uneori sa nu ajung de cealalata parte a baricadei. Pana atunci ma gandesc ca e mult mai bine sa fim invatati de mici in spirtul cooperarii si al competitiei doar cu noi insine decat in spiritul detasarii de ceilalti care se pare ca poate deveni exagerat. "Abilitati de lucru in echipa", clasic in CV-uri, poate ne este insuflat pe undeva, dar echipa nu prea este privita ca mai mult decat grupul de oameni cu care trebuie sa lucrezi.
Merita spusa aici o idee promovata de mama: un om isi dovedeste pozitia inalta cu cat este in stare sa-l respecte si pe cel de jos. Parca ideea era completata de "e normal ca si generalul sa salute femeia de servici".

Zeitgeist

Am vazut zilele astea partea a doua din Zeitgeist ( http://www.zeitgeistmovie.com/ - aici gasiti ambele parti, cu subtitrare inclusiv in romana) si am inceput sa cred mai tare intr-un post mai vechi: Praf. Nu voi discuta prea mult filmul, desi se poate discuta mult, vreau sa punctez insa cateva chestii:

1. E genul de film care te face sa te indoiesti de absolut orice din jurul tau, inclusiv de el

2. E ciudat cum vezi exemple de lucruri bune ce ar avea in spate de fapt intentii rele, cum ceva rau poate fi construit din piese pozitive. Trebuie sa existe si inversul probabil, dar cat de autentic ar putea fi rezultatul?

3. Incep sa-mi dau seama, continuand ideile filmului, ca sistemul occidental "omul si piulitza", in care fiecare se ocupa de un detaliu din angrenajul in care e implicat, ar putea fi mai mult decat un mod productiv de a lucra, ci un mod de a educa lumea sa nu mai vada imaginea de ansamblu

4. Educatia de la televizor: pe langa divertismentul care ar trebui sa plafoneze omul, poate toate stirile violente sunt la fel de neintamplatoare - daca exista un plan maret de fi redusa populatia de pe Glob, poate stirile ii servesc, promovand criminalitatea. O lume in care nu ti se spune nimic nu e cu adevarat lumea ta pentru ca nu o cunosti de fapt, e bine sa stii exact unde te afli. O lume in care o idee este repetata obsesiv e insa o lume care te educa in spiritul ei, nu doar ti se prezinta.. mai exact te educa intr-un anume aspect al spiritului ei, care astfel se dezvolta. Paranteza: apropo de asta, am vazut azi o reclama la un film in care se spunea la un moment dat: "Seductie" - pe un ton dorit a fi seducator - "Crima" - pe acelasi ton. Te auzi, nene?!

5. Partea cu religia din film pare a face parte dintr-un plan la fel de malefic de a face oamenii sa nu mai creada in nimic sfant.. e usor sa distrugi omul cand ii distrugi credinta, cand ii distrugi reperele, e si un mod de a-l rupe de ceilalti... Tot dezbinarea pe care ei nu o prezentau in culori calde. E drept ca pana la urma nu incercau sa distruga ideea de spiritualitate, ci dimpotriva. Totusi, per total, invatandu-te sa nu crezi in nimic: in conducatori, in trecut, in media, in educatie, in orice fel de sistem in care esti implicat, te invata sa te instrainezi de orice din jurul tau, aceeasi instrainare pe care o condamna. Odata pornita teoria lor a conspiratiei tind sa merg mai departe pana la a descoperi filmul insusi ca o conspiratie si nu neaparat una care sa se impotriveasca conspiratiei demascate de ei:) Problema e de fapt ca prea putini vor aplica mesajul final: "it's a choice right here: between fear and love", dar poate ma insel.

O sa ma opresc.. fiecare dintre punctele astea merita mai multa atentie dar prefer sa las doar introducerea.

Lectie despre mass-uri

Postez direct discutia cu scop educativ. Voi folosi initiale in loc de nume pentru a nu deranja.
Eu: Disparut: Dragos 13 ani, inaltime 1.54, parul de culoare neagra, tenul deschis, semnalmente remarcabile : pistrui , ochi caprui e la liceul teoretic dimitrie cantemir iasi in clasa 7 B. Oricine da detalii despre el, este rugat sa sune la numerele de telefon 0745231689 (tatal) si 07498637152 (mama). Va multumim...
A: Nu ti-am povestit de massuri?
Eu: Ba da, dar asta e un mass diferit.. ma gandesc ca.. daca e adevarat? e drept ca o metoda mai buna e sa postezi anuntul pe un site, sa pui o poza, sa circuli link-ul.. dar.. cred ca exista totusi oameni care atunci cand au o problema incearca sa profite de tot ce au la indemana, inclusiv de mass-uri.. Nu mai trimit de-alea cu "daca nu dai mai departe mori", pe asta l-am ignorat mult timp pana am zis ca poate totusi nu e bine sa fac asta. Ai auzit vreodata un zgomot ciudat afara si te-ai intrebat daca a fost o pisica sau un tipat inabusit.. si toata lumea se intreaba: "o pisica sau un om?..." si se intreaba, si nu face nimic.. si daca intr-o zi nu e o pisica? Pregateste-ti glontul, shoot me if u will
A: I'm loading up, making sure I've got enough amo. Nu, serios, cei care fac bani din asta se gandesc la toate posibilitatile ca sa-i sensibilizeze pe cat mai multi si, daca au vazut ca nu mai merge "daca nu dai mai departe, iti crapa monitorul" si "iubirea adevarata o sa ti se arate la ora 12", aleg strategiile care inca mai merg
Eu: Eu totusi nu inteleg cum fac bani din asta.. stiu ca mi-ai explicat candva, cred ca am uitat..
A: E simplu, tu dai mass-uri si, daca nu esti atenta, iei cu tot cu id si cel care da mai departe la fel si la un moment dat ajunge si lista de id-uri si se colecteaza id-urile... pe care el o vinde mai departe. El are nshpe mii de id-uri "colectoare". Tu poate ca ai dat fara id, dar ai dat la alti 100, care la randul lor or sa dea la alti 100 si asa se fac 10000 potentiali care ar putea da cu id. R u starting to see the big picture yet?
Eu: :( Daca eu o sa trimit intr-o zi un mass serios si inocent si nimeni n-o sa-l trimita mai departe pentru ca o sa creada ca fac parte din acest plan monstruos?:D
A: Pai, tocmai, daca trimiti mass-uri de genul asta si intr-o zi o sa ai nevoie chiar sa te ia cineva in serios, n-o s-o faca din cauza celor trimise pana atunci

Obiceiuri

Obiceiurile vechi se schimba greu.. si mai rau e ca revin usor. De fapt nu neaparat usor, uneori sunt atat de inselatoare incat revin treptat dupa mult timp, cand deja nu le mai percepi ca pe un pericol, sau pur si simplu se transforma in altceva si nu le mai recunosti, desi in esenta sunt aceleasi. Bataliile grele se castiga, desigur, greu si conflictul poate totusi renaste? Asta doar pentru ca o problema este uneori perceputa gresit ca fiind rezolvata. E ca atunci cand ai facut toate calculele, stii laturile triunghiului. Dar ai uitat sa transformi in centimetri iar problema nu accepta alte unitati de masura. Evaluarea rezultatului este partea careia i se da cel mai putin importanta de multe ori, epuizarea de la finalul drumului nu te lasa sa mai pasesti decat taraindu-ti picioarele. E prima posibilitate. A doua sursa de probleme ce reapar, pe langa rezolvari incomplete: renasterea circumstantelor. Acestea pot fi interne sau externe. Sa spunem ca cele interne sunt inca "rezolvate", dar cele externe se recreaza - este foarte probabil sa le atraga si pe cele interne in vartej. Sa spunem ca cele externe sunt potrivnice - daca cele interne se strica suficient de tare, le vor modifica suficient si pe cele din afara.

Sa dau totusi un exemplu: avem o persoana care cosuma droguri si se lasa. Peste 5 ani se reapuca atunci cand se reintalneste cu prietenii consumatori - circumstantele externe, circumstante fata de care are un raspuns format cu mult timp in urma, raspuns pe care si-l poate aminti usor. Si-l poate aminiti desigur si pe cel de respingere, invatat in momentul dezintoxicarii, dar.. nu musai. Avem aceeasi persoana care si-a schimbat mediul - anumite modificari interne fac sa reapara interesul pentru acele substante si ... le gaseste pana la urma - intern care modifica in plan extern. Cat despre problema rezultatului.. subiectul nostru este eliberat de sub supravegherea celor care incearca sa-l ajute, crezand ca obiectivul lor a fost atins.. dar s-au grabit. Gata, am si exemplificat.

Be careful what not to wish for

You just might get it. Da, de obicei e: "ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa primesti" asa ca ar putea parea logic (pentru mine cel putin) ca opusul sa fie "ai grija ce sa nu-ti doresti, s-ar putea sa nu primesti". Dar e, probabil ca in legile lui Murphy, "s-ar putea sa primesti". S-ar putea ca totul sa tina pana la urma tot de imagine. Observ o asemanare cu "nu te gandi la o maimuta roz care tipa". Cel caruia ii ceri asa ceva se va gandi in general la acea maimuta roz inevitabil, probabil pentru a sti la ce sa nu se gandeasca. Eu m-am gandit :)
De aici as putea trece la gandirea pozitiva si de ce e utila.. ar putea fi utila macar pentru ca a nu gandi negativ ar inseamna mai mici sanse de a invoca ceva negativ. Dar despre asta s-au scris carti o groaza, pe care nu le-am citit, si ar mai fi oricum multe alte puncte de vedere care sa sustina acest tip de gandire si nu doresc sa postez ceva despre asta momentan. Plus ca automat trebuie discutate motivele pentru care i-ar putea fi infirmata puterea sau pur si simplu contestata utilizarea si ar dura prea mult.

Imagine

A trecut mai mult de o luna de cand n-am mai scris... mi-am pierdut cred cei doi cititori de-acum:) Se pare ca am o lista lunga de cuvinte cheie, notate pe servetele/hartiute si mai nou un carnetel, care ar fi trebuit sa-mi aminteasca sa scriu anumite chestii... dar pe majoritatea nu mai reusesc sa le dezleg:P
O sa ma opresc totusi la o tema: imaginea. Imaginea este unul dintre acele multe lucruri ce pot in evolutia lor sa traseze un cerc: pe de o parte ai un obiect/o persoana care prin trasaturi/comportament ajunge sa fie perceput(a) intr-un anume fel de ceilalti. Astfel dobandeste o imagine. Pe de alta parte, in cazul persoanelor, odata construita si constientizata imaginea, acestea ajung sa se supuna ei. Se supun imaginii pe care ceilalti o au despre ei sau imaginii pe care o au despre ei insisi. E un fel de a pierde controlul asupra abilitatii de a invata noi lucruri, de a te adapta la noi situatii, de a-ti controla comportmentul. Asta pana ce constientizezi cum a aparut imaginea, daca inca te mai reprezinta sau nu, daca te-a reprezentat vreodata, daca in adancul tau nu exista o chemare spre o noua imagine, daca e buna chemarea sau nu. E destul de greu sa renunti la ceva care te reprezinta chiar si cand exista erori in acel ceva. Uneori e greu sa crezi ca poti, pentru ca a crede foarte mult in imagine inseamna uneori pierderea/slabirea legaturii cu fondul.
Acum ma gandesc la adolescenti de exemplu care incearca o vreme sa devina puternici in fata celorlalti si a lor insisi printr-o atitudine libera, mai exact smechera. Cat de greu este sa-i schimbi atunci cand ei cred ca asta le e rolul cel mai potrivit intre ceilalti, de smecher, si ca asta e esenta lor. Vor fi orbi mult timp in fata altor resurse ce se gasesc in interiorul lor daca evenimentul sau persoana potrivita nu le va deschide ochii.
Imaginea vietii este de asemenea importanta. Daca ii impui un anumit ritm vietii, daca dezvolti o anumita atitudine in fata ei, daca folosesti o anume scara pentru a o evalua, la un moment dat se poate pierde din nou controlul. Vrei sa schimbi ceva si nu reusesti... pentru ca nu crezi suficient ca poti.. ai o anume imagine desenata apasat careia ajungi sa i te supui... Iesi din acea imagine fie datorita vointei, fie a credintei (in orice, in schimbare mai ales, in bine, in tine, in Divinitate) fie descompunand incet-incet imaginea veche si incercand sa o vizualizezi pe cea noua. Problema e ca simpla vizualizare nu e suficienta - imaginea trebuie perceputa, e vorba de o stare. O foita care a ajuns intr-un anume context la mine si mai apoi pe laterala bibliotecii mele spune: "Pentru a aduce orice in viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo". Am ros mult timp citatul asta in cuvinte... pana ce mi-am dat seama ca esenta lui sta in a-l transforma intr-o stare. A-ti imagina ca este deja acolo desenand in mintea ta nu e destul, ci trebuie sa simti ca esti in desen, trebuie sa crezi in el, trebuie sa il accepti cu adevarat. Spun "accepti cu adevarat" pentru ca mi-am dat seama ca exista o diferenta intre a vrea si ... a vrea. Exista "vreau si primesc" si "vreau si spun pas". Dar asta poate fi un nou post, poate luna viitoare:)
Si pentru ca ideea de imagine este asociata cu publicitatea atat de mult, voi spune si aici doua vorbe. Sunt fantastici oamenii care te duc intr-un punct pe o carare laturalnica dar fascinanta, acei care nu doar iti spun, ci iti spun intr-o maniera in care sa-ti insusesti o stare (din nou, stare), acei oameni care vad dincolo de peretii cutiei. Singura problema e atunci cand imaginea bate produsul. De fapt nu e singura, mai e si acea granita, fina uneori, intre convingere si manipulare, intre informare si orbire. Mi-ar placea o lume in care imaginea sa fie construita fara ridicare la puterea n si in care omului sa-i fie respectate nevoia, dorinta si dreptul de a alege.
Mi-ar placea ca imaginea mea despre imagine sa nu fie inlocuita de o alta imagine ale carei conotatii sa fie negative. Mi-ar placea un pictor cu talent stapanit de ratiune, ratiune stapanita de echilibru, cu ratiune suficient de rationala cat sa stie cand sa dea frau liber exprimarii. Pictorul meu intern.