Respect

Cand ai uitat sa respecti ceea ce te inconjoara, lumea isi pierde sensul.

Bine/Rau

E o problema veche de cand lumea care mereu va fi veche de cand lumea. Pentru ca mai mult decat au spus baietii de la Parazitii, "mie daca nu mi-e greata, atunci mi-e rau", nu se poate spune nimic sigur despre Bine si Rau. Totusi am ajuns la o concluzie relativ sinistra.. ca lupta pe care o poarta lumea pentru Bine e o lupta care, odata castigata, lasa lumea pe un taram linistitor dar extrem de static.. un taram unde nu se mai intampla nimic.. pentru ca doar alternanta Bine/Rau face lumea sa se miste, ii confera dinamism si ii confera mai ales un scop. Odata invingator Binele, nu se poate intampla decat un singur lucru pentru ca lucrurile sa iasa din repaos.. sa se nasca un nou conflict Bine/Rau, sa mai cada un inger pentru ca lucrurile sa o poata lua de la inceput. Poate vor fi un alt fel de Bine si un alt fel de Rau intr-un nou inceput, dar esential e ca dualitatea e ceea ce da viata Universului. Dar asta spun de fapt si taoismul, hermetismul (tare sper sa nu gresesc) si altele.. ideea polaritatii si a nevoii ca doua opuse sa existe pentru a se modela, potenta, determina si inhiba reciproc starnind astfel "valuri" in Univers e veche.. atata tot ca unele lucruri pe care le stii de-o vreme le intelegi cu adevarat mult mai tarziu.. si poate ca inca nu le-am inteles.. dar am inteles ca, oricat de sinistru ar fi, Raul e necesar in lume. Pentru ca altfel ea nu ar fi dinamica. De oricare din concepte s-ar apropia mai mult cineva, fie de Bine, fie de Rau, nu poate gresi cu adevarat in fata Universului. Pentru ca de oricare parte ar sta mai mult, acel cineva promoveaza miscarea in Univers. Si daca ni s-a spus mereu ca Binele si Raul sunt relative, acum imi par mai relative decat oricand, chit ca "relativ" nu suporta probabil comparativul... pentru ca si a fi de partea Binelui si a fi de cea a Raului este un bine pentru Univers atata timp cat el mai are nevoie de miscare... Va avea nevoie desigur si de pauza candva, dar somnul lui nu vine in orice noapte, ca la noi...
Dincolo de sinistru exista totusi "o smecherie". Cumva Fericirea nu poate fi atasata decat de acest Bine si tot ceea ce include el: Frumusete, Iubire, Generozitate, Altruism, Speranta, Incredere, Daruire si asa mai departe. E ca la sah, faptul ca jocul are reguli il face sa existe ca joc. Iar aici asta e regula: nu oricum ai promova miscarea Universului vei gasi Fericirea, pentru ca ea nu e inclusa in ambii poli, ci intr-unul singur, cel al Binelui. Si oricum niciodata nu va fi atinsa daca prioritara va fi descoperirea ei prin celelalte concepte incluse in Bine si nu descoperirea celorlalte concepte care vor conduce apoi accidental la Fericire.
Inchei cu un citat: "o sa fie bine..."


Am revenit cu ceva completari/modificari. Am primit un feedback foarte interesant la postarea asta (de la Subhashis Banerji) si il voi cita aici:
"The real happiness is actually independent of good and bad. That bliss comes from the knowledge that you and the universe are one...rather it is an infusion of energy so cosmic in nature that it overwhelms one in its effulgence. Here the duality of good and bad is irrelevant.

Till such time, we must side with the good because good allows us the freedom to open ourselves, our heart and soul, more and more. The more you are good and do good, the more the expansion. With evil, there is contraction....and so chances of being one with the universe diminish."

Eroi... de ce?

Unii oameni traiesc o viata-ntreaga facand mereu doar ce trebuie, facand alegerile cele mai sigure dar nu cele care sa-i ajute sa fie fericiti. Sau multumiti cel putin. Muncind ani de zile in acelasi loc si neintrebandu-se daca ce fac e pentru ei, caci important e ca ce au inceput trebuie sa si continue. Facand pentru propria viata alegerile pe care ceilalti le considera acceptabile. Facand uneori alegeri fara a alege de fapt. Alegand sa faca ce li se cere fara sa se mai intrebe daca e drept sa li se ceara asa ceva sau nu si considerand ca drept e sa aleaga ce nu aleg de fapt si sa o faca intr-un mod cat mai corect posibil. Totul conform unor norme pe care nu le-a mai sters nimeni de mult de praf ca sa vada daca nu zac la pastrare degeaba. Si fac toate astea cu capul sus si rar dandu-si seama ca de fiecare data cand fac asta inghit in sec. Pentru ca si atunci cand isi dau seama ca nu vor un ceva anume considera ca e corect sa-l faca pentru ca normele sunt norme. Si sunt niste eroi. Oameni care au renuntat la ei pentru ca lucrurile sa mearga bine. Atata tot ca lucrurile ar fi putut de fapt sa mearga bine si fara sa renunte la ei insisi. Alte alegeri. Alegeri reale care in aceeasi masura sa faca bine ca si cele neautentice. Sa faca bine familiei, societatii, sistemului financiar si poate chiar si balenelor. Si poate n-ar mai fi fost dupa atata inghitit in sec niste eroi tristi. Tristi si ocupati de-acum doar sa rabufneasca incet si constant pentru atata inghitit in sec. Asupra lor insisi si a tot ce e in jur. Poate ca daca s-ar fi gandit ca pe termen lung conteaza nu doar elementul practic ci si muzica interioara ar fi fost nu doar mai bine, ci mai bine pentru mai mult timp si nu doar pentru ceilalti ci si pentru ei, si nu doar pentru ei ci si pentru ceilalti. Eroi minunati. Si totusi eroi degeaba. Respect cu tristete.