Build and destroy

Da, nu "seek and destroy" cum era de asteptat... e vorba despre lucruri pe care le construiesti cu greu.. poate total natural, fara a fi un proces constient, dar orisicum, caramizile se aseaza prin investire de timp, grija, munca etc, depinde de ce construim.. si totusi.. mai apoi.. e atat de usor sa distrugi acel ceva.. un castel de nisip nu se inalta usor, dar si un val il poate da jos.. uneori o facem intentionat.. fara a sti de unde vine intentia si fara a intelege de ce exista.. uneori pur si simplu se-ntampla.. poate din neatentie.. intotdeuna insa e mai greu sa repari decat sa cladesti..

As time passes by

Se petrec multe schimbari in oameni odata cu timpul... desi cred ca esenta ramane in mare aceeasi, cel putin se poate vorbi despre accentuarea unor calitati/defecte. De fapt nu e timpul de vina, ci evenimentele si interactiunile umane din cursul vietii. Exista persoane pe care as fi foarte curioasa sa le cunosc asa cum erau acum 20 de ani. Sa vad cum anumite persoane/evenimente le-au marcat personalitatea. Apoi sa pun pariuri, sa ghicesc cum ar fi fost ele daca ar fi facut alte alegeri.
Uneori facem alegeri care nu sunt gresite, sau nu par, dar nu sunt cele optime. In timp se va vedea impactul lor negativ (in jumatate din cazuri cel putin; cealalta jumatate se va bucura de norocul de a se adapta la/a aprecia si mai mult anumite lucruri pe parcurs). De fapt e vorba de diferenta intre a gandi pe termen scurt si a gandi pe termen lung. Exista decizii despre care crezi ca sunt cele mai bune pentru tine si pentru cei din jur.. pentru ca apoi, dupa ani si ani, sa vezi ca e exact invers.
Exista la urma urmei in orice lucru o parte buna si o parte rea...

Perspective

Nu stiu exact de ce, dar azi am ajuns sa ma gandesc la cum unele lucruri sunt importante pentru unii si altii nu-si dau seama nici macar ca ele exista (nu e aceeasi perspectiva ca in post-ul cu little things). Sunt gesturi, vorbe, lucruri mici semnificative pentru unii si aproape inexistente pentru altii, implicati in acelasi proces.
Ca sa dau si un exemplu: momentul in care treci pe langa un omulet batran cu un cantar, ii arunci o privire si treci mai departe: nu te intereseaza serviciul pe care ti-l ofera. Batranul insa.. poate te-a vazut din departare cum te apropii.. nimeni nu s-a oprit la el de o ora si isi pune sperantele in tine. Iti surprinde privirea si-si spune: "ma vede! se va opri cu siguranta, nu pare ca vrea sa ma ocoleasca". Dar.. il ocolesti.. pentru tine sunt cateva clipe goale... pentru el cateva pline de tensiune.. apoi ramane mult timp cu sentimentul ca e ignorat si ca la finalul zilei va pleca cum a venit.

Praf

Cu ocazia maretului eveniment cunoscut sub numele Sters Praful am descoperit adevaratul scop al promovarii consumismului. Odata cu durerea de cap provocata de substanta magica de curatat praful mi-am dat seama: trebuie sa consumam pentru ca asa inevitabil ne indopam cu E-uri, inspiram tot felul de chestii neurotoxice si pana la urma ajungem la neuroni in minus. Neuroni in minus pentru mase inseamna un mai bun control pentru capi.
Concluzie: probabil nu imi place sa sterg praful.

Into the wild

Yesterday I saw the movie "Into the wild". Regardless of the true message/messages of the movie, what is of interest to me now is my enthusiasm when seeing the young boy going into wilderness on his own, just him, himself and the nature, no one else. There I was thinking of my own plan.. well, vision... maybe I shouldn't call it plan since it was just a thought and not really something I seriously decided to do or seriously thought I could actually do. My thought was of a life where radical changes came every 10 years so that my experiences would be as various as possible: changes in what I would have for a job that is, different domains, different kinds of involvement (medical bioengineer (really?), psychologist, archeologist so on). My last 10 years would then be spent on a mountain in meditation, maybe in several kinds of monasteries (of different religions) so that, with my gathered social experience, my scientific view on the world and that spiritual experience I could leave the world with some sort of answer.. Anyway.. watching the movie I envisioned a life where my run away would come sooner. Away from answers I cannot give to people, away from questions I cannot clear for myself. Away from things I cannot explain, messes I don't wanna cause yet messes that I'm living with, things I cannot do, see, feel and so on. Of course.. I would not be as brave as our Alexander Supertramp.. and no matter what my problems related to society would be, I may not be able to live far from it for too long... maybe not even longer than a week.. or a day... but who knows, once there in the wild, with every new experience I might get adjusted... too well... or maybe not at all...
Some may say it's an easy way out.. solving nothing.. or only solving problems for myself and not for those surrounding me also.. I would agree...
Of course, if I were to take one of the messages of the movie into account... "happiness is only true when shared"... I should not be enthusiastic of the idea of leaving at all.. then again, in life "you should measure yourself at least once"
And now, something I found on the net while searchig for "Into the wild" related stuff:
"Relieved that he had again evaded the impending threat of human intimacy, of friendship, and of all the messy emotional baggage that comes with it... flitting out of their lives before anything was expected of him" (Jon Krakauer)
--- Oh, boy, this is a journal like post ---

Ticuri verbale

Este bine sa scrii in viteza si apoi sa citesti pentru ca asa descoperi ca ai ticuri verbale.. si poti incepe sa le controlezi.

It's the little things

Oarecum fara prea mare legatura, sa-i zicem totusi partea I:
"You can burn my house
You can cut my hair
You can make me wrestle naked
With a grizzly bear
You can poison my cat
Baby I don't care
But if you talk in the movies
I'll kill you right there
It's the little things
It's just the little things
Aw it's the little things
It's just the little things
Yeah it's the little things
That drive me wild"
(Alice Cooper - "It's the little things")

Partea a II-a
Sunt unele lucruri care sunt, domnule, atat de naturale si de simple. Simple, banale, majoritatea nici nu le constientizeaza in cursul unei zile... dar care pe altii ii omoara.. e ca si cazul unor fobii: vad un paianjen, ma apropii cu un papuc de el si l-am nimicit; nu si cel cu fobia: vede un paianjen, e la cativa metri departare creatura si nici nu se misca dar, simtindu-i prezenta, omul nostru incepe sa hiperventileze. Este incredibil cum sunt multe alte lucruri simple la modul absolut (facand o medie) si totusi foarte complicate raportate la anumiti indivizi. Ma-ntreb daca exista insa o compensatie incat pentru acestia din urma sa se gaseasca mai multe lucruri complexe, general vorbind, care pentru ei sa fie banale...

Acum ca ma uit mai bine partea I poate fi usor integrata in partea a II-a sau invers... le las totusi separat pentru ca in mintea mea se pot separa usor la o adica.

Revolta

Cand ai voie sa te revolti? Sunt situatii in care candva nu as fi reactionat in niciun fel.. nici pe interior nici pe exterior.. dar in ultima vreme.. cum sa spun, soarele a cam fost prost aspectat:)
Sunt situatii in care odata cu revolta apare ideea (fie ca vine de la tine fie ca iti este pusa sub ochi de altii) ca "sunt atatia care trec prin asa ceva".. te gandesti atunci ca poti sa accepti, cot la cot cu ei.. niciunul nu e mai breaz decat celalalat sa fie mai afectat decat ei si mai lovit decat ei cand situatia e aceeasi.. apoi m-am mai gandit un pic si-am zis: nu conteaza cati trec prin asta, daca nu e ok, nu e ok, punct. Inteleg ca uneori acea situatie nu poate fi schimbata... si-atunci accepti.. dar sunt dati cand toata lumea tace pentru ca traiesc in aceeasi oala dar oala aia nu a aparut din neputinta ci din reavointa cuiva. Si-atunci: revolta-te! Daca stii ca lucrurile pot fi altfel, nu le accepta asa cum sunt! Revolta-te cum stii.. dar pe cat posibil pasnic.. pentru a nu strica lucrurile mai mult...
In acelasi timp in toata revolta mea ma gandeam la principiul budhist al lipsei dorintelor.. in baza lui revolta nu e ok.. pentru ca esti mai fericit daca inveti sa accepti lucrurile cum sunt si daca nu esti sclavul propriilor mofturi mai mult sau mai putin "imposibile".. Totusi asta contrazice uneori ideea de progres... oare?... sau, cand e vorba de "asupritori" permite unora sa profite de altii, permite deci perpetuarea unei greseli...
Intr-un fel imi pare rau ca acum nu mai sunt revoltata pentru ca asa nu mai pot dezvolta prea mult subiectul.. pe de alta parte asta ma face sa-mi dau seama cat de neconfortabil e sentimentul de revolta.. pe cat de mult te-ar putea motiva sa rezolvi o problema, pe-atat de mult te macina.. mda, energii negative..

A sti

Exista ceva mai important decat a sti: a simti ceea ce stii. Asta te mobilizeaza.
Ex. simplu, dar nu cel mai relevant: eu stiu ca am examen azi si ca e important sa invat. Dar nu simt acel "e important sa invat". Asa ca nu actionez decat cu 30% din energia, atentia si timpul disponibile.

Obiectivitate

Exista, in opinia mea, cateva solutii pentru o lume mai buna, ca sa zic asa (stiu ca e noua expresia "ca sa zic asa" in limbajul meu, stiu si de unde am luat-o, mama, cum iti sare pe limba fara sa-ti dai seama): psihoterapie pentru toata lumea:) ; obiectivitate; echilibru. Cred ca mai sunt.. is de-ajuns astea pe moment. Daca tot le-am enumerat sa spun doua vorbe la toate desi numai una este de interes in acest post:
Psihoterapie - pentru ca daca nu ai conflicte interioare, nu ai frustrari, nu ai un trecut nerezolvat sunt sanse mari sa nu fii agresiv, sa nu vrei sa calci pe cadavre, sa nu fii lacom, invidios si asa mai departe, lista aia lunga de lucruri care dauneaza grav societatii. Spun asta pentru ca in cazul catorva dintre cei cunoscuti mie se poate uneori vedea usor cum o izbucnire, o rautate, o banuiala (dintr-acelea ce nasc conflicte) se leaga de ceva ce-i macina si i-a macinat mult si inainte. Deci nici lor nu le e bine.. nici celor din jurul lor..
Echilibru - e destul de clar: daca stii sa mentii mentalul, afectivul, spiritualul in armonie, daca stii cat sa vrei, daca stii cine esti etc vei simti.. pace.. da, suna cam liric, iar ce e cam liric poate fi uneori .. cam mult, sa zicem. Dar e un cuvant bun. Revenind la cele de mai sus: exista oameni carora nu le e bine dar, prin echilibru, se mentin la un nivel deasupra celui "al marii" si se integreaza si frumos in lume.
Obiectivitate (in sfarsit):
a) Fiinta 1 si Fiinta 2 se cearta azi. Motive importante. Trece un an. Fiinta 1 si Fiinta 2 se cearta azi. Motive importante. Trece un an. Fiinta 1 si Fiinta 2 se cearta azi. Motive importante. Trece un an. Fiinta 1 si Fiinta 2 se cearta azi. Motive importante. Mai trece un an. Azi, dupa 4 ani, un pahar a cazut de pe masa. Se pare ca Fiinta 1 era sprijinita intr-un anume fel de masa incat Fiinta 2 s-a lovit de ea intinzand mana dupa cheile din colt, a ricosat in pahar, paharul a cazut si s-a spart. "Daca n-ai sta degeaba toata ziua, ba la masa, ba motaind in pat, nu s-ar fi spart paharul meu preferat!" "Daca n-ai umbla toata ziua fara rost, daca n-ai cumpara numai porcarii, daca, daca, daca!". Deci.. s-a spart un pahar? Si alti 4 ani odata cu el.. totusi.. era un pahar.. dar pentru ca n-a fost doar atat acum, la anu' se va sparge iar, infundat in cei 5 ani. Obiectiv vorbind: problema zilei de azi nu era doar un pahar?
b) Te duci la scoala. Esti grabit. Ai uitat ceva. Te intorci. "Vai, de ce-am uitat cartea tocmai acum?". Ai gasit-o, iesi repede pe usa. Fugi repede pe scari. Vecinii tai mai in varsta coboara agale. E normal, la varsta lor tu s-ar putea sa fii si mai lent. In sfarsit, afara din scara. Fugi. Te-mpiedici. "Cine-o pus bordura-n drum?!!". Incetinit de oboseala, inaintezi in ritm mai domol. Te-opreste un nene politicos si te intreaba cat e ceasul: "E tarziu, dom'le, ce intrebare mai e si asta?!!!". Batranul e derutat. Se simte prost. Nici nu stie de ce. Plecase vesel de acasa, racoarea diminetii ii facea bine. Acum insa parca nu mai e asa frumos afara... Obiectiv vorbind.. era batranul vinovat pentru o carte, niste vecini, o bordura? Dar te-ai gandit la asta mai devreme?
(efecte multiplicatoare: batranul, mai plictisit acum, merge si intalneste pe .... dar... - continuati voi)
Raspunzi azi pentru ieri, lui pentru altceva si adiearea nu se opreste ci devine furtuna.
Obiectivare... pentru o societate mai libera de tensiune...
P.S. Imi pare rau ca nu stiu sa compun istorii usor de vizualizat cu mintea, placut de urmarit cu gandul, ar fi mult altfel post-ul.. nu mi-s Creanga..
P.S.2 Nu sunt Fiinta 1. Nici Fiinta 2. Nici grabitul spre scoala (orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare, pe bune:)) ). Nici batranul. Nici batranii.
Sau poate nu stiu eu.

Din nou in cercul vicios

Revin la o idee veche care e numai buna dupa post-ul aproape proaspat cu cercurile vicioase. Daca din punctul A ajungi in B si din B ajungi in A, atunci poti forta aparitia cauzei incepand cu efectul? Stiu ca am avut exemple pana acum, dar nu-mi vine decat unul in minte pe moment: se presupune ca pentru a zambi trebuie sa te simti bine. Dar, daca iti educi zambetul, daca te stradui sa zambesti mai mult decat simti, nu se poate sa ajungi la o stare de mai bine si pe interior? Cred ca te vei simti mai inviorat si putin pozitiv, suficient de pozitiv cat sa lupti mai puternic cu ceea ce te tine departe de starea de bine. De fapt cred ca asta e principiul gandirii pozitive: intai crezi si apoi se-nfaptuie ceva si nu neaparat invers.
Pe de o parte tind sa spun tot eu: total eronat, e ca un tratament simptomatic, acum il simti si-apoi te-ntorci de-unde-ai plecat.. da, cam asa e.. nu poti, cel putin in exemplul dat, sa ajungi cu adevarat din B in A.. e o solutie temporara, ca si cafeaua care te intremeaza pe moment - oboseala nu ti-o taie, dar o uiti macar atunci cand e urgent sa faci asta.
Si ajung iar la negare, cea care te salveaza uneori.. dar te distruge daca te lasi prea mult in mrejele ei. Totusi n-am vorbit despre ea aici. Alt' dat'.
Dupa cateva ore de somn editez articolul, s-ar putea sa fi gasit un exemplu bun: ca sa te intelegi bine cu o persoana trebuie sa-ti placa. Daca o persoana nu-ti place, nu te intelegi bine cu ea. Asta inseamna ca n-ai o atitudine faina fata de ea, ca aveti tot felul de discutii in contradictoriu pentru ca tu ai in tine acel "nu-mi place". Totusi.. daca pornesti invers si incerci sa te intelegi cu persoana: sa asculti mai atent ce are de spus fara a refuza sa recunosti ca pe-alocuri macar are dreptate; daca-i raspunzi frumos chiar daca o dezaprobi, dar macar asa nu instigi la cearta; daca-i dai ragazul de a se exprima pana la capat pentru ca asa s-ar putea sa ajunga la un punct care iti place.. nu cresti sansele sa descoperi ca acea persoana e mai ok decat ai stabilit tu candva ca e? Ma lovesc iar de obiectivitatea de mai sus: daca judeci momentul si nu persoana, te scutesti de nervi/frustrare (si alte sentimente negative) si ai sansa sa descoperi puncte in care te poti intelege cu respectivul/respectiva.