E si ele oameni

Daca nu e corect din punct de vedere stiintific, sa nu fie nici din pdv gramatical. Treceam din nou pe langa casa aia care imi atrage de fiecare data atentia. E o casa veche atat de faina... si ma intrebam de ce casele astea vechi sunt atat de speciale. Motivul pare a fi dincolo de arhitectura lor frumoasa, de stilul in care sunt construite care nu se mai poarta la casele noi. Farmecul lor vine din viata pe care o poarta in ele, din faptul ca e atat de evident ca au un trecut, ca au povesti de spus. Si-apoi m-am gandit: 1.daca un medium poate spune mai multe lucruri despre o persoana doar privindu-i fotografia, pentru ca teoretic aceasta retine din energia persoanei (tare sper sa nu ma exprim gresit) 2. daca un obiect poate spune ceva in aceeasi maniera despre cel caruia i-a apartinut, atunci: oare cladirile nu se darama de suparare? Inmagazineaza in ele atatea povesti dintre care multe insotite de tristeti.. te uiti la ele si parca sunt triste.. poate de asta sunt asa, pentru ca in fiecare caramida sunt inregistrate emotii, sentimente, evenimente, ganduri. Asa ca, dincolo de actiunea apei, de vibratiile de la masini si trenuri care le trec prin apropiere, de dilatarea si contractia materialelor sub influenta vremii, este oare posibil ca o casuta sa se degradeze de la uzura emotionala?:)

Dezordinea instiga la dezordine

Cred ca exista si un principiu in Feng Shui care spune cam acelasi lucru, doar ca nu ma pricep la Feng Shui asa ca nu pot sa bag mana in foc ca e asa. Ideea e ca dezordinea odata instaurata se generalizeaza: daca iti permiti sa fii dezordonat in lucruri, devii si in viata. Un sambure de dezordine, probabil ca la fel ca un sambure de orice, se poate usor dezvolta daca nu e sfaramat din prima. Posibil ca "expansiunea" dezordinii sa porneasca de la o cauza comuna pe care toate felurile de dezordine traite o impartasesc. Cred insa ca se adauga la cauze si principiul inmultirii, al amplificarii. A face ordine in tine e un prim pas spre a face ordine in jurul tau. A face ordine in jur stimuleaza ordinea interioara. A permite dezordinea exterioara inseamna a o stimula si pe cea interioara. Cea interioara probabil exista deja, pentru ca cele doua pornesc de la aceeasi cauza, dar se amplifica odata cu permiterea oricarei alte forme de dezordine sa existe in jur. Se reflecta una pe alta si se stimuleaza una pe alta.
-Hei, ce-i aici, ordine si disciplina imediat!

Problema lor

Mi-am dat seama ca au si copacii o problema. Ni s-a tot zis la orele de romana, in special in contextul basmelor, si am mai auzit si in alte contexte mitologico-filosofico-religioase despre copaci ca si legatura pamant-cer, ca si simbol al legaturii cu divinul, al echilibrului pe verticala si pe orizontala. Sau asa ceva. Ei, problema e cam asa: cred ca nu ajung copacii niciodata la cer pentru ca se pierd in ramurici, ramurele, care se tot impart in ramurici, ramurele. Se pierd in detalii. In supravietuire. Si in echilibrul pe orizontala. Isi epuizeaza resursele pe maruntisuri si nu mai ajung la destinatie. Probabil o si uita.

Cine stie mai bine...

Eram nitel ametita. Numai bine, altfel m-as fi gandit sa fac asta dar as fi trecut totusi mai departe. Iesisem din supermarket, ne intorceam la dantuit. Aproape 2 noaptea. Un cersetor sta pe scarile de la banca. Zice ceva dar nu inteleg ce, eram atenta probabil la Codrin. Observ apoi ca Mimi se apropie de om. Ii aprinde tigara. Asta era, intrebase de o bricheta. Vad ca are un carton langa el pe scara. Bun, gata, ma asez, am mai zis eu ca fac asta si e timpul sa fie pe bune, cartonul ala e pentru mine acolo. Vreau sa aflu de ce e in strada, asta e dilema mea principala. Nu se sfieste sa raspunda la intrebari, asa ca aflu destule. Avea un apartament pe care l-a pierdut din cauza unui imprumut in banca. Asta se intampla acum vreo zece ani. N-a lucrat mult la viata lui, dar a lucrat. Tamplar parca. Sotia lui e in alt oras, s-au desparit de cand cu apartamentul. Copiii ii sunt toti realizati, toti cu studii superioare. A trecut o luna, nu mai stiu daca erau doi sau trei. O fiica retin sigur insa ca e in Belgia, a terminat Dreptul si profeseaza acolo. Spune ca la maritisul fetei nu a mers ca nu cumva sa o faca de rusine. S-o fi gandit si la el atunci, spun eu, dar atitudinea fata de ea conteaza oricum. Imi zice si mie sa invat si sa-mi folosesc capul. "Capul e cel mai de pret lucru."
Intr-o seara se gandea batranul (are in jur de 60 de ani dar pare mai batran de atat) la felul cum a ajuns. Era trist. Statea in acelasi loc ca si acum si a auzit o voce dinspre felinar. S-a uitat intr-acolo. Vocea venea chiar din lumina felinarului. "Eram treaz, nu bausem." Vocea ii spunea sa nu dispere. "Sa nu disperi!" imi zice si el mie. EL mie!
Povesteste de copiii lui. I-a spus fetei sale, care lupta mereu sa se ridice profesional si mai mult, sa nu se lacomeasca. EL ei!
Apoi trece la prietenii lui din strada. Unul dintre ei bea spirt. El nu face asta si ii invata si pe altii sa-i urmeze exemplul. Intr-o dimineata prietenul lui ii spune: "Mai, tu mi-ai vorbit aseara in somn. Mi-ai spus sa nu mai beau spirt." "Da, i-am vorbit prin telepatie. De atunci nu mai bea si e mai bine." Telepatie...
Ma mai intereseaza daca cerseste pentru altii. Zice ca e pe cont propriu. Asa o fi.
Dincolo de detalii pe care nu le mai retin, am ramas cu astea in primul rand: un om care traieste de azi pe maine invata pe altii sa nu fie lacomi, sa nu-si faca rau, sa nu faca rau nici altora si sa aiba incredere in viata si in Dumnezeu. Oare a gandit asa dintotdeauna sau doar experienta anilor in strada l-a schimbat? Nu mai conteaza oricum, gandirea prezenta e cea importanta.

Desfasurarea actiunii

E amuzant. Mizam intotdeauna pe faptul ca sfarsitul aduce un nou inceput si stim ca orice inceput e primul pas catre sfarsit. Pana la urma insa important e ce se intampla intre cele doua. Se pare totusi ca pot exista inceputuri si sfarsituri fara nimic intre ele. Se repeta in continuu: start, stop, start, stop. Dar unde e desfasurarea actiunii? Nu e.