Revolta

Cand ai voie sa te revolti? Sunt situatii in care candva nu as fi reactionat in niciun fel.. nici pe interior nici pe exterior.. dar in ultima vreme.. cum sa spun, soarele a cam fost prost aspectat:)

Sunt situatii in care odata cu revolta apare ideea (fie ca vine de la tine fie ca iti este pusa sub ochi de altii) ca "sunt atatia care trec prin asa ceva".. te gandesti atunci ca poti sa accepti, cot la cot cu ei.. niciunul nu e mai breaz decat celalalat sa fie mai afectat decat ei si mai lovit decat ei cand situatia e aceeasi.. apoi m-am mai gandit un pic si-am zis: nu conteaza cati trec prin asta, daca nu e ok, nu e ok, punct. Inteleg ca uneori acea situatie nu poate fi schimbata... si-atunci accepti.. dar sunt dati cand toata lumea tace pentru ca traiesc in aceeasi oala dar oala aia nu a aparut din neputinta ci din reavointa cuiva. Si-atunci: revolta-te! Daca stii ca lucrurile pot fi altfel, nu le accepta asa cum sunt! Revolta-te cum stii.. dar pe cat posibil pasnic.. pentru a nu strica lucrurile mai mult...

In acelasi timp in toata revolta mea ma gandeam la principiul budhist al lipsei dorintelor.. in baza lui revolta nu e ok.. pentru ca esti mai fericit daca inveti sa accepti lucrurile cum sunt si daca nu esti sclavul propriilor mofturi mai mult sau mai putin "imposibile".. Totusi asta contrazice uneori ideea de progres... oare?... sau, cand e vorba de "asupritori" permite unora sa profite de altii, permite deci perpetuarea unei greseli...

Intr-un fel imi pare rau ca acum nu mai sunt revoltata pentru ca asa nu mai pot dezvolta prea mult subiectul.. pe de alta parte asta ma face sa-mi dau seama cat de neconfortabil e sentimentul de revolta.. pe cat de mult te-ar putea motiva sa rezolvi o problema, pe-atat de mult te macina.. mda, energii negative..