Cuvinte

Culmea, chiar azi am vazut o reclama la Cosmote (cred ca de la ei era...) pe aceeasi tema.
E uimitor cum unii oameni nu aud nimic, cum altii aud tot si totusi pentru ambele categorii uneori mii de cuvinte se uita imediat iar altele pot "fierbe" materia cenusie, "rasuci" miocardul ore, zile, luni.. uneori chiar ani. Un singur cuvant sau o propozitie simpla poate ramane mai adanc intiparita in cineva decat zeci de povesti. Uneori cuvantul e bine ales de cel ce il retine.. e intr-adevar important, chiar ascunde ceva in el.. alteori insa se intampla ca acel/acele cuvint(e) sa fi fost o eroare a emitatorului... sa fie rezultatul amplificarii momentane si chiar al distorsionarii unui sentiment sau unei idei... sa nu fie, asa cum pare la prima vedere, dezvelirea adevarului pur.. ci o eroare... atitudinea corecta drept raspuns... greu de ales

Dar stii destul?

Cum iti dai seama cand stii destul pentru a avea o convingere? Sunt unele lucruri care pot fi despicate in atatea mii de fire incat ar fi necesari multi ani de studiu a problemei inainte de a lua o hotarare - in ce crezi si in ce nu crezi? Totusi majoritatea elementelor importante din "credinta" unui om, acele elemente care il ghideaza, sunt cele despre care nu stie decat cateva lucruri vagi.. pe de alta parte unele cercetari ar putea schimba parerea persoanei inainte de vreme.. cercetezi, crezi ca ai descoperit ceva si adopti o noua convingere, oprindu-te din "intrebat"... si asta ar putea fi o mare greseala.. pentru ca alte n cercetari ti-ar mai putea schimba directia de cateva ori... si cine stie, cand ai putea spune ca ai epuizat subiectul, ai putea sa ajungi de unde ai plecat.
Cred ca ceea ce ma intereseaza aici cel mai tare e religia. Exista oameni ce au o credinta puternica fara sa fi pus vreodata vreun semn de intrebare dupa ceea ce li se spune.. si altii care renunta la a crede dupa doua descoperiri senzationale.. care ar trebui aprofundate spre a ajunge la concluzia finala, poate total opusa celei pe care au adoptat-o, doar ca nu li se pare ca mai au de ce sa o faca..

Persoana sau morala

Alta dilema veche incat ar putea parea neinteresanta...
Ce alegi intre persoana si morala? Daca o persoana, draga tie, face ceva ce nu este acceptabil din punct de vedere social, etic, religios, corect e sa iti respecti principiile sau primeaza persoana? Pe de o parte nu ar fi corect sa accepti unele lucruri pentru care pe altii i-ai condamna doar pentru ca persoana conteaza. Ar trebui cu alte cuvinte judecata fapta si nu autorul. Pe de alta parte inclusiv a nu fi "fidel" persoanei nu e tocmai frumos.. adica.. daca nu incearca cei apropiati sa ierte, sa inteleaga, sa gaseasca circumstante atenuante, sa nu uite "contextul" persoanei, atunci cine? A nu respecta un principiu poate contribui la pierderea lui in timp.. a nu oferi o a doua sansa ar putea tine de niste "orizonturi inguste" ale celui care refuza sa o ofere.. ar putea..
Ei, dar daca "lungesti povestea" ajungi la coruptia ce porneste din drag si din etica:) Favoritisme facute rudelor, prietenilor, indiferent de nereguli, de drepturile altora, de circumstante obiective.. de la intratul la medic sarind peste coada la admiterea in scoli sarind peste cei cu note mari si reale si.. tot asa.. Eu am zis ca n-o sa fac favoruri nimanui, ca eu o sa tin cont de regulamente (atata timp cat nu-s absurde.. dar aici apare intrebarea: in ce masura pot eu decide ce-i absurd si ce nu?). Oare? (oare o sa am eu cum face favoruri daca ma trezesc.. femeie de servici pe undeva?:) - nu e o meserie pe care sa nu o respect, don't get me wrong here:) )

Schimbarea

M-am hotarat ca e cazul sa sterg praful de pe blog (desi nu sunt facuta pentru asta) si sa mai scriu ceva.
Ceea ce vroiam de mult sa postez aici e pe tema schimbarii (desi presimt ca amanarea mi-a sters din minte o mare parte din ce era de zis)... Schimbarea e o chestie dubioasa. Se intampla uneori ca o stare, o atitudine, un sentiment, o idee, o convingere sau un simplu statut (elev, student, angajat) sa se schimbe intr-un mod atat de "nebrusc" incat, daca nu esti atent, nici macar nu iti dai seama ca se intampla. Schimbarile pot fi chestii foarte bune, iti permit adaptarea la mediu, care si el se schimba, iti permit sa descoperi si sa te descoperi dar uneori, daca uiti drumul, s-ar putea sa ajungi undeva unde sa nu fi vrut sa ajungi.. sau oricum, sa nu fie destinatia optima. De fapt, chiar si o destinatie ok cred ca trebuie inteleasa si nu acceptata pur si simplu. Ce vreau sa spun e ca intotdeauna e bine sa nu uiti punctul de plecare si pasii.. pentru ca pe parcurs sa poti evalua schimbarea din doua puncte de vedere, mai exact din patru ochi: doi, cei de la plecare si doi, cei din punctul curent. Asa iti poti da seama, in cazul in care poti sa te identifici cu adevarat cu ambele perechi de ochi, daca erau mai corecte viziunile tale trecute sau nu, daca poti continua pe acelasi drum sau nu. Viziunea curenta insa o va incetosa pe cea veche chiar daca o vei putea identifica pe aceasta.. va fi greu sa o si simti ca si atunci cand era vremea ei..
De mult mult timp vreau sa-mi notez in jurnalul meu, care intr-un fel nu exista, niste evenimente cheie, niste viraje, asociate cu viziunea mea de atunci asupra lor, de frica sa nu le uit.. de teama ca o schimbare ar putea merge atat de departe incat sa stearga primul pas, papucul in sine:).. si ca de acolo controlul asupra mersului lucrurilor va fi oarecum doar o fantezie.
Se mai incadreaza in subiect teoria conform careia daca vrei o schimbare reala trebuie sa stergi tot.. pentru ca toate elementele se sustin reciproc.. pentru a sterge cateva ai putea incerca sa le stergi pe toate (in cazul in care stergerea individuala nu functioneaza). Dar chestia asta nu imi place, e prea drastica.. pentru ca e trist, spre exemplu, sa te gandesti ca tot ce stim noi despre o importanta fila de istorie (e.g. Egiptul Antic) s-ar pierde.. fiecare poveste lipsa e o pierdere.

Inertia

Schimbarea ca si schimbarea dar inertia.. pai inertia ridica la fel de multe probleme. Exista oameni care sunt atat de consecventi incat uita pe ce si-au cladit acele convingeri, idei, sentimente ce rezista atat de bine in fata timpului. Ajung in acelasi punct: odata uitata radacina, evaluarea starii curente e supusa esecului. Daca nu mai stii "de ce?" s-ar putea sa nu-ti dai seama ca nu mai ai dreptate... nu mai ai fie pentru ca atunci cand totul s-a cladit nu erai destul de matur, nu stiai destule, nu intelegeai lumea destul de bine (dar acum ai putea vedea lucrurile altfel daca ti-ai da seama ca trebuie sa iti acorzi din nou timp sa le privesti) sau nu mai ai pentru ca, odata cu schimbarile de mediu, "cladirea" ta ar trebui adaptata noilor conditii.
Uneori tind sa cred ca a fi consecvent inseamna a ramane "tu" pana la capat.. alteori insa imi dau seama ca acest "tu" nu e ceva static.. nu e precum roca unui munte.. ci precum apa marii: in continua miscare..

Bucurestii Ralucai

Dupa ce mi-a povestit cu mult patos problema ei cu job-urile, Raluca mi-a zis, mai in gluma, mai in serios, sa dedic un post revoltei ei pe blog. Chiar scriu despre asta pentru ca a fost oarecum amuzant... vorbind despre toti dracii posibili si imposibili Raluca era enervata, pe de o parte, de cei care nu-si asuma riscuri. "Cum adica, nu pleci la Bucuresti pentru ca ti-e frica? Ca o sa fie greu e normal, dar te duci naibii si incerci".. De.. daca ai o oportunitate profita, nu sta sa te impiedici de cioate: unde stai, cum te descurci printre straini, cum te descurci cu banii.. Partea draguta e ca eu o vedeam vorbind cu ea insasi, nicidecum cu toti fricosii pe care i-a cunoscut sau nu.. stiu Raluca, n-ai tupeul, vrei sa-l ai si incerci sa-ti dai singura sutul in fund propulsator.. succes din partea mea.. sa ajungi acolo si sa fii victorioasa. Eu una cred ca in prima luna o sa-ti fie frica. Mai cred si ca o sa-ti treaca! (ma mai gandesc de fapt...) De, sigur gasesti magazine de cosmetice faine in Bucuresti, nu?:) Poate ma fac si eu fata faina si raspund mai usor la telefon cu ocazia asta si poate iti fac si o vizita, mai stii?

People change one another

Iar rezultatele sunt uneori mai mult decat de rahat. E foarte important sa-ti dai seama care sunt oamenii langa care poti sta mult timp, care sunt cei cu care poti comunica doar profesional, care cei cu care poti impartasi un hobby si atat etc. Unii oameni au potentialul de a fi faini.. dar faini doar in anumite medii. Cei care reusesc sa fie faini in toate si pe termen lung sunt.. sfinti?
Asta imi aduce aminte de un tip de afirmatie pe care l-am auzit pentru mult timp si nu l-am aprobat: "Oamenii nu stiu ca X cand e pe tarla e un taran pentru ca atunci cand se intalnesc cu el in bar e numai lapte si miere" (nu astea sunt cuvintele exacte, e doar un model). Faptul ca X se comporta naspa in niste situatii si foarte bine in altele nu inseamna nici ca X e naspa nici ca e bun. Inseamna ca anumite medii il stimuleaza intr-un fel iar altele in alt fel. Inseamna ca amestecul/compozitul rezultat intre el si mediu (fie ca e vorba de un grup/un om, fie ca e vorba de un loc, fie de o activitate) e intr-un fel. Omul nu prea e in niciun fel. Omul are doar un potential.. atat unul de a avea calitati cat si unul de a avea defecte.. e drept ca unii oameni isi vor mentine calitatile si in conditii de mediu grele si foarte grele.. intervine.. nu stiu exact ce.. controlul de sine, cunoasterea de sine, aspiratiile personale (privind definitia propriei persoane), echilibrul, puterea cu care crede in anumite standarde/principii, intelepciunea.. mai ales ultima probabil.. E drept ca atunci cand un om greseste sansele sa greseasca din nou si in special in acelasi mod sunt mari.. dar nu e un lucru obligatoriu.. nici faptul ca omul face un lucru bun nu arata in mod obligatoriu ca va mai face multe altele.. Dupa mine a caracteriza o persoana e un lucru extrem de dificil.. In plus cred ca o persoana poate fi caracterizata pe varste.. poate avea n calitati in tinerete care sa se transforme in antonimul lor la o alta varsta.. si invers.. alteori atat calitatile cat si defectele pot fi constante.. existenta lor intr-un anumit moment demonstreaza potentialul persoanei de a le avea.. dar circumstantele potrivite/nepotrivite i le pot devia in timp.. faptul ca le-a avut candva arata, zic eu, potentialul persoanei de a le avea, deci de le recapata.. dar garantii nu exista. Nu stiu inca ce e mai important: sa fii constant sau sa fii flexibil.. mult timp am crezut ca a fi fidel tie insuti e cel mai important.. nu mai sunt foarte sigura.. depinde cine acest tu insuti e la un moment dat... oricum, e foarte important sa fii constient (desi nu stiu daca se poate) de cine a fost "tu insuti" ieri, cine azi si cum a ajuns dintr-un punct in altul... voi reveni in alt post mai pe larg..
O alta expresie din filme care mereu m-a pus pe ganduri e: "nu te mai recunosc", consecinta fiind ruperea legaturii persoanelor.. mult timp mi s-a parut ciudata desfiintarea perceptiei asupra unei persoane, uitarea faptului ca omul a fost cumva candva.. probabil ruperea aceasta e naturala, pentru ca schimbarile pot duce la pierderea compatibiliatii.. atat doar ca, la final mi se pare ca perceptia asupra persoanei nu poate fi una singura: nu poti spune "esti asa"; perceptia trebuie sa fie impartita in a)"ai fost asa, felicitari/shame on you" b)"esti asa, shame on you/felicitari".. apoi "am crezut ca esti altcineva".. sunt acele situatii cand omul se preface perfect constient, perfect premeditat.. dar tind sa cred ca sunt rare.. orisicum, excluderea devenirii nu mi se pare corecta..
In acelasi timp, gandindu-ma tot la filme.. inainte nu intelegeam de ce un om se poate schimba foarte mult.. acum inteleg..