People change one another

Iar rezultatele sunt uneori mai mult decat de rahat. E foarte important sa-ti dai seama care sunt oamenii langa care poti sta mult timp, care sunt cei cu care poti comunica doar profesional, care cei cu care poti impartasi un hobby si atat etc. Unii oameni au potentialul de a fi faini.. dar faini doar in anumite medii. Cei care reusesc sa fie faini in toate si pe termen lung sunt.. sfinti?
Asta imi aduce aminte de un tip de afirmatie pe care l-am auzit pentru mult timp si nu l-am aprobat: "Oamenii nu stiu ca X cand e pe tarla e un taran pentru ca atunci cand se intalnesc cu el in bar e numai lapte si miere" (nu astea sunt cuvintele exacte, e doar un model). Faptul ca X se comporta naspa in niste situatii si foarte bine in altele nu inseamna nici ca X e naspa nici ca e bun. Inseamna ca anumite medii il stimuleaza intr-un fel iar altele in alt fel. Inseamna ca amestecul/compozitul rezultat intre el si mediu (fie ca e vorba de un grup/un om, fie ca e vorba de un loc, fie de o activitate) e intr-un fel. Omul nu prea e in niciun fel. Omul are doar un potential.. atat unul de a avea calitati cat si unul de a avea defecte.. e drept ca unii oameni isi vor mentine calitatile si in conditii de mediu grele si foarte grele.. intervine.. nu stiu exact ce.. controlul de sine, cunoasterea de sine, aspiratiile personale (privind definitia propriei persoane), echilibrul, puterea cu care crede in anumite standarde/principii, intelepciunea.. mai ales ultima probabil.. E drept ca atunci cand un om greseste sansele sa greseasca din nou si in special in acelasi mod sunt mari.. dar nu e un lucru obligatoriu.. nici faptul ca omul face un lucru bun nu arata in mod obligatoriu ca va mai face multe altele.. Dupa mine a caracteriza o persoana e un lucru extrem de dificil.. In plus cred ca o persoana poate fi caracterizata pe varste.. poate avea n calitati in tinerete care sa se transforme in antonimul lor la o alta varsta.. si invers.. alteori atat calitatile cat si defectele pot fi constante.. existenta lor intr-un anumit moment demonstreaza potentialul persoanei de a le avea.. dar circumstantele potrivite/nepotrivite i le pot devia in timp.. faptul ca le-a avut candva arata, zic eu, potentialul persoanei de a le avea, deci de le recapata.. dar garantii nu exista. Nu stiu inca ce e mai important: sa fii constant sau sa fii flexibil.. mult timp am crezut ca a fi fidel tie insuti e cel mai important.. nu mai sunt foarte sigura.. depinde cine acest tu insuti e la un moment dat... oricum, e foarte important sa fii constient (desi nu stiu daca se poate) de cine a fost "tu insuti" ieri, cine azi si cum a ajuns dintr-un punct in altul... voi reveni in alt post mai pe larg..
O alta expresie din filme care mereu m-a pus pe ganduri e: "nu te mai recunosc", consecinta fiind ruperea legaturii persoanelor.. mult timp mi s-a parut ciudata desfiintarea perceptiei asupra unei persoane, uitarea faptului ca omul a fost cumva candva.. probabil ruperea aceasta e naturala, pentru ca schimbarile pot duce la pierderea compatibiliatii.. atat doar ca, la final mi se pare ca perceptia asupra persoanei nu poate fi una singura: nu poti spune "esti asa"; perceptia trebuie sa fie impartita in a)"ai fost asa, felicitari/shame on you" b)"esti asa, shame on you/felicitari".. apoi "am crezut ca esti altcineva".. sunt acele situatii cand omul se preface perfect constient, perfect premeditat.. dar tind sa cred ca sunt rare.. orisicum, excluderea devenirii nu mi se pare corecta..
In acelasi timp, gandindu-ma tot la filme.. inainte nu intelegeam de ce un om se poate schimba foarte mult.. acum inteleg..