Principii vs normalitate

Normalitatea este ceea ce se intampla in jur cu o frecventa ridicata.. nu ceea ce e bun, nu ceea ce e de dorit. Exista legi spre exemplu si am putea gresi si spune "normal este sa respecti legea". Nu e tocmai asa, de cele mai multe normal este sa nu o respecti. A zice "ar trebui sa fie normal sa respecti legea" e OK. Eii.. atunci cand te confrunti cu legea si cu normalitatea, cum faci sa alegi? Exista legea si masa care o ignora. A o respecta ar putea insemna ca esti singurul (sau na, al doilea si ultimul:P ) care pierde un avantaj si care nu are nicio sansa sa "faca primavara" prin renuntarea sa... ar putea insemna conformarea cu niste reguli care oricum sunt considerate eronate de catre multi... desi, cine e in masura cu adevarat sa critice o lege? ar putea insemna uneori ca dintr-un numar de n care au incercat sa profite de ea, singurii care au castig de cauza sunt cei care o meritau chiar mai putin decat cel care incearca sa fie corect si renunta. A fi corect inseamna a introduce o schimbare in lucruri, schimbare care se poate "inmulti"? Cand a renunta este un sacrificiu pentru o cauza nobila si cand doar un mod de a-i lasa pe cei mai corupti sa castige (poate nu pe alti beneficiari, poate chiar pe cei care au ales-o anume incat putini sa se bucure de ea)? De unde porneste corectitudinea si unde se termina? Atunci cand poate o regula in sine nu e corecta dar tu o respecti pentru ca asa simti ca trebuie, te numesti "corect"? Cand sa te simti mai rau, cand ai "jonglat" sau cand ai pierdut un beneficiu care nu e prea mult de cerut oricum? Ce e prea mult, ce e optim, ce e prea putin?

Se pot spune multe despre corectitudine, pacat ca am doar un singur exemplu in minte dupa care sa ma orientez in momentul de fata.

"Teren arabil"

De ce unele chestii ii doboara pe unii si pe altii nu? De ce unele chestii ii corup pe altii si pe altii nu? De ce ii schimba pe unii in intervalul (-infinit,0] iar pe altii in [0,+infinit)? E important pentru ca asa iti dai seama de ce fiecare om trebuie abordat altfel, de ce o cauza nu atrage mereu acelasi efect, de ce a spune "si altii au trecut prin asta si nu au facut asa" nu rezolva mare lucru. Desigur, ultima varianta poate fi utila in masura in care o folosim drept exemplu de urmat pe viitor, dar nu in judecarea in sine a situatiei.

Diferenta consta desigur in "teren", pe care de cele mai multe ori il ignoram. Unii sunt tari pentru ca au fost educati sa fie, unii sunt pentru au avut multe "bobarnace" educative pana la evenimentul de analizat, altii sunt slabi din acelasi motiv; unii sunt tari ca urmare a unui control de sine natural, dintr-o intelepciune.. stiti voi, aia de demonstreaza ca ai trecut prin multe vieti inainte:), sau dobandita in viata curenta desigur:), unii pentru ca, in ciuda faptului ca au mai trecut prin alte situatii similare, au avut pe cineva sa ii ridice sau au beneficiat oricum de o "deraiere" de la drumul care i-ar fi dus in directii eronate. Intotdeauna conteaza momentul si persoana.. ambele sunt variabile.. o persoana va reactiona diferit la un stimul functie de moment.. uneori va lupta, uneori va ceda, uneori va face haz de necaz, uneori va "doini", uneori va ceda unor impulsuri si alteori va tine cont de ratiune.