Laurei i-am mai prezentat o data metafora, sa ma ierte ca acum o plictisesc. Era in felul urmator: imagineaza-ti ca te afli intr-un castel, condus de un conducator desigur. Ca toate fortaretele are nevoie si de paznici, instruiti sa aiba grija de loc zi si noapte. Intr-o zi insa vine vremea ca marele conducator sa moara. Din inertie, fara a se face o evaluare a situatiei, fara a se cerceta daca nu cumva ar trebui schimbat modul de a conduce si pazi castelul, daca nu cumva e cazul sa fie facute niste schimbari, gardienii isi fac turele neincetat. Mor si toti dusmanii (da, da, la fel ca in cantec) dar ei tot acolo stau, nu sunt obisnuiti sa faca altceva. Si asta e, ca toate lucrurile, unul cu doua fete: daca alti dusmani apar de unde nu-s, gardienii vor fi pregatiti sa ii infrunte, ceea ce e bine; daca insa pacea va domni pana ce vor muri si ei, nu vor apuca vreodata sa se bucure de ea.
Dupa mine educatia functioneaza cam tot asa. Intai te invata de mititel mama ca nu trebuie sa strici lucruri. Ca mare conducator te supravegheaza, iti da peste mana cand e cazul, iti aduce aminte ce sa faci sau sa nu faci cand e cazul sau ascunde lucrurile fragile cand e cazul. Tu te gandesti cand pui mana pe vaza ca ea poate sa apara si atunci eziti. Pe masura ce cresti nu mai e nevoie sa fie ea acolo sa te corecteze, ai deja in tine format un reflex de a fi atent, ai gardienii tai care au invatat de la conducator cum sa aiba grija ce faci. Sunt multe lucruri pe care le invatam din start bine, dar mai sunt si unele care trebuie reevaluate in timp. Uneori e cazul sa ne aducem aminte de ce facem un lucru, sa ne aducem aminte de scopul lui initial si sa vedem daca nu cumva scopul a fost de mult atins, daca nu cumva scopul nu mai are rost sa existe sau daca nu trebuie servit intr-un alt mod incepand dintr-un anumit moment. Altfel ar fi ca si cum odata cu apusul lasat peste comunism ai continua sa mergi de la 5 dimineata in fata magazinului ca sa prinzi rand inainte sa se deschida. Dar ce ma preocupa sunt anumite mecanisme interne pe care ni le formam pentru a ne adapta unor situatii si care raman si dupa incheierea ei cand poate chiar nu mai sunt necesare. Si nici nu ne mai dam seama de asta, conducatorul nu mai e dar noi am si uitat de existenta lui, gardienii stiu doar ca trebuie sa-si faca treaba, oricum n-au inteles niciodata exact de ce o fac.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu