Incertitudinile te rod iar certitudinile te infunda. Uneori. Exista o perioada in care incertitudinile si ceata iti dau o betie placuta, totul pare un zbor aleator si de aceea interesant. Pana cand apare nevoia, dictata fie din exterior fie din interior, de a sti precis. A sti diverse: ce se intampla in lume, de ce-uri, ce vrei, ce simti, ce crezi, ce nu crezi, de ce ploua. Pe de alta parte cand un lucru e stiut cert dar exista piedici exterioare pentru a folosi practic acea stiinta apare frustrarea. Pare ca atunci o ceata te-ar salva, pentru ca in ceata asta se afla mai multe variante, mai multi colaci de salvare. Uneori nimic nu este bun, nimic nu este rau.. incertitudinea permite adancirea unor cautari, utilizarea unor noi arme in lupta, descoperirea unor cai pe care nu le mai vezi atunci cand consideri ca ceva e sigur. Ceea ce e sigur in schimb iti da stabilitate, echilibru si iti permite sa mai urci niste scari in loc de a ramane blocat mereu pe aceeasi treapta. Daca in credinta de exemplu am considera ca ceea ce stim e sigur nu am avea ochii deschisi catre pareri noi, credinte si obiceiuri pe care nu le stiam, interpretari noi. Daca insa am fi mereu cu ochii pe o balanta (o sa consideram ca exista balante cu mai mult de 2 talere) la un moment dat analiza se va transforma in neliniste...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu