Inactiunea este un tip de actiune

Nu eu am spus-o, am citit-o undeva. "Inactiunea dintr-o fapta de mila devine actiune intr-un pacat de moarte." "Lipsa actiunii, nascuta din teama egoista, nu da decat fruct otravit." Imi dau de multe ori seama ca atunci cand ceva trebuie facut si nu il fac profit de faptul ca nu am facut de fapt ceva efectiv, un ceva aiurea, pentru a merge mai departe. E ca atunci cand treci pe langa un cersetor fara sa-l bagi in seama. Nu l-ai pocnit, nu ai facut ceva aiurea efectiv. Doar ai trecut mai departe. Dar poate nevoia lui nu a fost niciodata mai mare ca in acea zi cand ai trecut tu alaturi de toti ceilalti mai departe si te-ai simtit linistit dupa ce nu i-ai mai simtit prezenta. E doar un exemplu, nu sunt cea mai generoasa persoana. Sunt insa multe lucruri pe care nu le facem (unii, nu incerc sa includ pe toata lumea in aceeasi oala) spunand ca e de datoria altora, ca nu suntem singurii ce le pot face, ca nu sunt urgente, ca pot fi lasate pe mai incolo, ca nu mai e nevoie de ele daca momentul mai intens de alarma a trecut. Dar acea lipsa de actiune nu impiedica acumularea unor probleme. Cum ar fi sa consideri ca poti evita sa-ti ceri iertare daca ai gresit. A trecut momentul in care se cerea sa spui asta si crezi ca totul e in regula, dar poate nu e si se va vedea asta mai tarziu. Ca sa inchei: e bine sa evaluam actiunea si inactiunea cu aceeasi atentie, ele sunt aproape egale.