Imagine

A trecut mai mult de o luna de cand n-am mai scris... mi-am pierdut cred cei doi cititori de-acum:) Se pare ca am o lista lunga de cuvinte cheie, notate pe servetele/hartiute si mai nou un carnetel, care ar fi trebuit sa-mi aminteasca sa scriu anumite chestii... dar pe majoritatea nu mai reusesc sa le dezleg:P

O sa ma opresc totusi la o tema: imaginea. Imaginea este unul dintre acele multe lucruri ce pot in evolutia lor sa traseze un cerc: pe de o parte ai un obiect/o persoana care prin trasaturi/comportament ajunge sa fie perceput(a) intr-un anume fel de ceilalti. Astfel dobandeste o imagine. Pe de alta parte, in cazul persoanelor, odata construita si constientizata imaginea, acestea ajung sa se supuna ei. Se supun imaginii pe care ceilalti o au despre ei sau imaginii pe care o au despre ei insisi. E un fel de a pierde controlul asupra abilitatii de a invata noi lucruri, de a te adapta la noi situatii, de a-ti controla comportmentul. Asta pana ce constientizezi cum a aparut imaginea, daca inca te mai reprezinta sau nu, daca te-a reprezentat vreodata, daca in adancul tau nu exista o chemare spre o noua imagine, daca e buna chemarea sau nu. E destul de greu sa renunti la ceva care te reprezinta chiar si cand exista erori in acel ceva. Uneori e greu sa crezi ca poti, pentru ca a crede foarte mult in imagine inseamna uneori pierderea/slabirea legaturii cu fondul.

Acum ma gandesc la adolescenti de exemplu care incearca o vreme sa devina puternici in fata celorlalti si a lor insisi printr-o atitudine libera, mai exact smechera. Cat de greu este sa-i schimbi atunci cand ei cred ca asta le e rolul cel mai potrivit intre ceilalti, de smecher, si ca asta e esenta lor. Vor fi orbi mult timp in fata altor resurse ce se gasesc in interiorul lor daca evenimentul sau persoana potrivita nu le va deschide ochii.

Imaginea vietii este de asemenea importanta. Daca ii impui un anumit ritm vietii, daca dezvolti o anumita atitudine in fata ei, daca folosesti o anume scara pentru a o evalua, la un moment dat se poate pierde din nou controlul. Vrei sa schimbi ceva si nu reusesti... pentru ca nu crezi suficient ca poti.. ai o anume imagine desenata apasat careia ajungi sa i te supui... Iesi din acea imagine fie datorita vointei, fie a credintei (in orice, in schimbare mai ales, in bine, in tine, in Divinitate) fie descompunand incet-incet imaginea veche si incercand sa o vizualizezi pe cea noua. Problema e ca simpla vizualizare nu e suficienta - imaginea trebuie perceputa, e vorba de o stare. O foita care a ajuns intr-un anume context la mine si mai apoi pe laterala bibliotecii mele spune: "Pentru a aduce orice in viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo". Am ros mult timp citatul asta in cuvinte... pana ce mi-am dat seama ca esenta lui sta in a-l transforma intr-o stare. A-ti imagina ca este deja acolo desenand in mintea ta nu e destul, ci trebuie sa simti ca esti in desen, trebuie sa crezi in el, trebuie sa il accepti cu adevarat. Spun "accepti cu adevarat" pentru ca mi-am dat seama ca exista o diferenta intre a vrea si ... a vrea. Exista "vreau si primesc" si "vreau si spun pas". Dar asta poate fi un nou post, poate luna viitoare:)

Si pentru ca ideea de imagine este asociata cu publicitatea atat de mult, voi spune si aici doua vorbe. Sunt fantastici oamenii care te duc intr-un punct pe o carare laturalnica dar fascinanta, acei care nu doar iti spun, ci iti spun intr-o maniera in care sa-ti insusesti o stare (din nou, stare), acei oameni care vad dincolo de peretii cutiei. Singura problema e atunci cand imaginea bate produsul. De fapt nu e singura, mai e si acea granita, fina uneori, intre convingere si manipulare, intre informare si orbire. Mi-ar placea o lume in care imaginea sa fie construita fara ridicare la puterea n si in care omului sa-i fie respectate nevoia, dorinta si dreptul de a alege.

Mi-ar placea ca imaginea mea despre imagine sa nu fie inlocuita de o alta imagine ale carei conotatii sa fie negative. Mi-ar placea un pictor cu talent stapanit de ratiune, ratiune stapanita de echilibru, cu ratiune suficient de rationala cat sa stie cand sa dea frau liber exprimarii. Pictorul meu intern.