- Cum adică se mișcă?
- Se mișcă ceva... undeva în chakra a patra. Dracu' știe ce-i aia... Se învârte, răsucește, apoi treptat se extinde. Împinge coastele în afară până aprope se rup. Dar nu se rup niciodată, și totuși se eliberează.
- Ce se eliberează?
- Cum adică? Ce spuneai?
- Eu nu spuneam nimic, tu spuneai!
- Ți se pare.
*
- Sunt perfect de acord. Cu toții ar trebui să plecăm într-o călătorie ca în The Darjeeling Limited. Să plecăm plini de bagaje și să ne întoarcem fără niciunul.
- Le arunci uitând că ți-a păsat vreodată de ele. Cel mai important e să prinzi trenul.
*
- Nu știu. Nu l-am văzut.
- Dar de cât timp ești aici?
- Nu am nici cea mai vagă idee. Din fericire mi s-a descărcat telefonul și nu știu cât e ceasul.
- Bei un shot?
- Sigur...
*
- Ai fost la concert?
- Nu, i-am văzut de suficiente ori în concert, nu mai eram entuziamată că vin. Am preferat să ajung aici la final de concert.
- Și unde ai fost înainte?
- Peste tot.
*
- Cea mai bună cafea e aia pe care o bei dimineața nu pentru că te-ai trezit devreme, ci pentru că nu te-ai culcat deloc.
- Băi, și eu care credeam că astăzi nu vă întâlnesc. Dar sunteți aici! Fantastic!
*
Dimineața se trezi puțin în ceață. Cu fiecare încercare de a se ridica din pat îi veneau în minte frânturi de seară. Până după-amiază încercă să le ordoneze. Apoi își dădu seama: ”La urma urmei, de ce aș ține minte?...”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu