Unii oameni traiesc o viata-ntreaga facand mereu doar ce trebuie, facand alegerile cele mai sigure dar nu cele care sa-i ajute sa fie fericiti. Sau multumiti cel putin. Muncind ani de zile in acelasi loc si neintrebandu-se daca ce fac e pentru ei, caci important e ca ce au inceput trebuie sa si continue. Facand pentru propria viata alegerile pe care ceilalti le considera acceptabile. Facand uneori alegeri fara a alege de fapt. Alegand sa faca ce li se cere fara sa se mai intrebe daca e drept sa li se ceara asa ceva sau nu si considerand ca drept e sa aleaga ce nu aleg de fapt si sa o faca intr-un mod cat mai corect posibil. Totul conform unor norme pe care nu le-a mai sters nimeni de mult de praf ca sa vada daca nu zac la pastrare degeaba. Si fac toate astea cu capul sus si rar dandu-si seama ca de fiecare data cand fac asta inghit in sec. Pentru ca si atunci cand isi dau seama ca nu vor un ceva anume considera ca e corect sa-l faca pentru ca normele sunt norme. Si sunt niste eroi. Oameni care au renuntat la ei pentru ca lucrurile sa mearga bine. Atata tot ca lucrurile ar fi putut de fapt sa mearga bine si fara sa renunte la ei insisi. Alte alegeri. Alegeri reale care in aceeasi masura sa faca bine ca si cele neautentice. Sa faca bine familiei, societatii, sistemului financiar si poate chiar si balenelor. Si poate n-ar mai fi fost dupa atata inghitit in sec niste eroi tristi. Tristi si ocupati de-acum doar sa rabufneasca incet si constant pentru atata inghitit in sec. Asupra lor insisi si a tot ce e in jur. Poate ca daca s-ar fi gandit ca pe termen lung conteaza nu doar elementul practic ci si muzica interioara ar fi fost nu doar mai bine, ci mai bine pentru mai mult timp si nu doar pentru ceilalti ci si pentru ei, si nu doar pentru ei ci si pentru ceilalti. Eroi minunati. Si totusi eroi degeaba. Respect cu tristete.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu