Bine/Rau

E o problema veche de cand lumea care mereu va fi veche de cand lumea. Pentru ca mai mult decat au spus baietii de la Parazitii, "mie daca nu mi-e greata, atunci mi-e rau", nu se poate spune nimic sigur despre Bine si Rau. Totusi am ajuns la o concluzie relativ sinistra.. ca lupta pe care o poarta lumea pentru Bine e o lupta care, odata castigata, lasa lumea pe un taram linistitor dar extrem de static.. un taram unde nu se mai intampla nimic.. pentru ca doar alternanta Bine/Rau face lumea sa se miste, ii confera dinamism si ii confera mai ales un scop. Odata invingator Binele, nu se poate intampla decat un singur lucru pentru ca lucrurile sa iasa din repaos.. sa se nasca un nou conflict Bine/Rau, sa mai cada un inger pentru ca lucrurile sa o poata lua de la inceput. Poate vor fi un alt fel de Bine si un alt fel de Rau intr-un nou inceput, dar esential e ca dualitatea e ceea ce da viata Universului. Dar asta spun de fapt si taoismul, hermetismul (tare sper sa nu gresesc) si altele.. ideea polaritatii si a nevoii ca doua opuse sa existe pentru a se modela, potenta, determina si inhiba reciproc starnind astfel "valuri" in Univers e veche.. atata tot ca unele lucruri pe care le stii de-o vreme le intelegi cu adevarat mult mai tarziu.. si poate ca inca nu le-am inteles.. dar am inteles ca, oricat de sinistru ar fi, Raul e necesar in lume. Pentru ca altfel ea nu ar fi dinamica. De oricare din concepte s-ar apropia mai mult cineva, fie de Bine, fie de Rau, nu poate gresi cu adevarat in fata Universului. Pentru ca de oricare parte ar sta mai mult, acel cineva promoveaza miscarea in Univers. Si daca ni s-a spus mereu ca Binele si Raul sunt relative, acum imi par mai relative decat oricand, chit ca "relativ" nu suporta probabil comparativul... pentru ca si a fi de partea Binelui si a fi de cea a Raului este un bine pentru Univers atata timp cat el mai are nevoie de miscare... Va avea nevoie desigur si de pauza candva, dar somnul lui nu vine in orice noapte, ca la noi...

Dincolo de sinistru exista totusi "o smecherie". Cumva Fericirea nu poate fi atasata decat de acest Bine si tot ceea ce include el: Frumusete, Iubire, Generozitate, Altruism, Speranta, Incredere, Daruire si asa mai departe. E ca la sah, faptul ca jocul are reguli il face sa existe ca joc. Iar aici asta e regula: nu oricum ai promova miscarea Universului vei gasi Fericirea, pentru ca ea nu e inclusa in ambii poli, ci intr-unul singur, cel al Binelui. Si oricum niciodata nu va fi atinsa daca prioritara va fi descoperirea ei prin celelalte concepte incluse in Bine si nu descoperirea celorlalte concepte care vor conduce apoi accidental la Fericire.

Inchei cu un citat: "o sa fie bine..."

Am revenit cu ceva completari/modificari. Am primit un feedback foarte interesant la postarea asta (de la Subhashis Banerji) si il voi cita aici:

"The real happiness is actually independent of good and bad. That bliss comes from the knowledge that you and the universe are one...rather it is an infusion of energy so cosmic in nature that it overwhelms one in its effulgence. Here the duality of good and bad is irrelevant.

Till such time, we must side with the good because good allows us the freedom to open ourselves, our heart and soul, more and more. The more you are good and do good, the more the expansion. With evil, there is contraction....and so chances of being one with the universe diminish."