Mi-am dat seama ca au si copacii o problema. Ni s-a tot zis la orele de romana, in special in contextul basmelor, si am mai auzit si in alte contexte mitologico-filosofico-religioase despre copaci ca si legatura pamant-cer, ca si simbol al legaturii cu divinul, al echilibrului pe verticala si pe orizontala. Sau asa ceva. Ei, problema e cam asa: cred ca nu ajung copacii niciodata la cer pentru ca se pierd in ramurici, ramurele, care se tot impart in ramurici, ramurele. Se pierd in detalii. In supravietuire. Si in echilibrul pe orizontala. Isi epuizeaza resursele pe maruntisuri si nu mai ajung la destinatie. Probabil o si uita.
5 comentarii:
Se simte o oarecare metafora in subiectul tau: copacii. Exista un fel de test psihologic in care esti pus sa desenezi un copac. In functie de cum arata conformatia copacului desenat(radacini, coroana, etc)un specialist poate sa-si faca o idee despre tine. Ma intorc la metafora ta. Banuiesc ca nu te gandeai doar la copac cand ai spus ca se pierde in detalii. Acelasi lucru il fac si oamenii in timpul vietii, in tentativa de a creste. Ca si copacii, se pare ca ne adaptam la mediul in care traim...asta nu neaparat intr-un mod productiv pentru noi. Nu toti oamenii/copacii se pierd in detalii. Avem oamenii/arborii de tip sequoia care se inalta deasupra celorlalti, nepasandu-le de "vantul" puternic care i-ar putea darama. Nu putem sa zicem ca sunt inconstienti pt ca fac asta. Ei isi cunosc puterile si au incredere in ei...si mai ales, pot vedea mai departe decat ceilalti :)
P.S Imi pare rau pentru Inocentiu
Sincer.. ma uitam la un copac atunci cand am gandit asta:P Dar ai dreptate, m-am gandit apoi ca ce imi inspira e valabil si pentru oameni, la modul individual sau la nivel de grupuri, societati. E vorba in primul rand de a naviga inainte fara a avea un scop clar, se inainteaza din aproape in aproape si la un moment dat oamenii se opresc si-si dau seama ca ceea ce fac nu ii multumeste, doar le asigura supravietuirea. Da, sequoia sunt oameni mai puternici si mai intelepti probabil. Mai e vorba si de problema spiritualitatii, confuzia cu privire la divin atunci cand e amestecat prea mult sau prea putin cu aspectele practice ale vietii si in final o distanta prea mare fata de esenta. Vorbind la nivel de societate... frunzele sunt indivizii, copacul e tara si trebuie sa se sustina reciproc pentru a creste.. dincolo de cum stau lucrurile din pdv biologic, ideea era ca la un moment dat nu se mai inainteaza pentru ca tot efortul e tintit catre a ramane macar la nivelul curent fara a se usca - aici pierderea in detalii e investitia oarba pe orizontala, fara a avea in minte un plan de a conduce lucrurile si spre o etapa mai evoluata ci doar "acoperirea gaurilor", viitorul imediat.
P.S. Ar fi trebuit sa anunt, Inocentiu a supravietuit.
ce seamana copacii cu blogurile
Aham?... Cred ca inteleg ce zici, dar daca dezvolti putin ma pot convinge sau nu ca am inteles bine.
uitasem ca am postat aici . am citit din nou postul si vroiam sa raspund de data asta despre oameni .
am incercat sa-mi amintesc ce am gandit atunci despre bloguri . cred ca m-am referit la multitudinea lor ,organizare ,sari dintr-un blog in altul.
oamenii isi fac bloguri din diferite motive .unii vor sa fie cititi ,unii isi fac doar jurnal ,unii au planuri mai marete dar pe parcurs uita si ei motivul pentru care s-au trezit ca scriu .si avem o padure plina de hatzisuri . citesti un comentariu ,iti place sari la blogul persoanei respective acolo cine stie peste ce mai dai ......
daca nu ai o lista clara de bloguri pe care sa le citesti poti sa te pierzi usor .
mie imi place sa raspund la diverse posturi care imi plac . nu conteaza cine scrie .rar ma intorc pe acolo . ( dovada acest post la care am uitat cu desavarsire ca am raspuns . ) de aici inainte o sa-mi argumnetez mai bine raspunsurile de la prima scriere.
de felul meu sunt o persoana intuitiva si cateodata am impresia ca si ceilalti sunt la fel . ma astept sa ma inteleaga numai dintr-o fraza. sorry
Trimiteți un comentariu