E amuzant. Mizam intotdeauna pe faptul ca sfarsitul aduce un nou inceput si stim ca orice inceput e primul pas catre sfarsit. Pana la urma insa important e ce se intampla intre cele doua. Se pare totusi ca pot exista inceputuri si sfarsituri fara nimic intre ele. Se repeta in continuu: start, stop, start, stop. Dar unde e desfasurarea actiunii? Nu e.
skip to main |
skip to sidebar
Portret al autoarei blogului realizat de către Bogdan Ciobanu
About the author
Portret al autoarei blogului realizat de către Bogdan Ciobanu
De-ale mele
De unde veniti?
Bloguri care s-ar putea sa fie inca faine
Astia amuzanti
Utile
Labels
- filosofie de 2 lei (14)
- sens (1)
- simboluri (1)
- trenul vietii (1)
Copyright 2009 Aberaţii | Powered by Blogger
Blogger Template by Deluxe Templates
Wordpress Theme by EZwpthemes
Blogger Template by Deluxe Templates
Wordpress Theme by EZwpthemes
6 comentarii:
"stim ca orice inceput e primul pas catre sfarsit"
O idee foarte "optimsta" intr-adevar...pentru cei carora le plac finalurile si le asteapta mereu. O persoana care gandeste asa nu se va bucura niciodata de desfasurarea actiunii pentru ca nu va fi cu sufletul acolo...va fi prea ocupata cu gandul ca viata sa nu va fi una reusita prea curand
Mai, imi place cum le zici... desi in principiu pentru bucata in cauza aveam in minte ciclicitatea lucrurilor in Univers (sau aparenta ciclicitate, sensul fiind mai degraba in spirala), sau poate ceva gen curba lui Gauss, de tipul: orice imperiu are un apogeu al dezvoltarii si apoi cade.. lucruri care nu sunt legate deci de mine.. asteptatul finalului e bine punctat.. multumesc:)
Intr-adevar, orice imperiu sau civilizatie a avut momentul sau de apogeu dupa care a decazut datorita variatelor motive: a fost cucerit de o putere mai mare, a fost decimat de luptele interne...Totusi, nu cred ca ei s-au dezvoltat cu gandul de a ajunge la un final. Asta ar sa fi optimismul. Faptul ca tu vezi inceputul ca pe un eventual esec te face sa fii ca o civilizatie de care nu va auzi nimeni, o civilizatie care nu face cuceriri, care nu se dezvolta...
Blogul tau spune multe despre tine si scrii chiar frumos, Irina
Interesanta si observatia asta:) Cat despre scris, multumesc.
Vad ca inca nu mi-ai adaugat adresa de email in lista ta de messenger. Am impresia ca nu ai curaj sa discuti mai multe cu mine...sau, ma insel?
Hopa...
Trimiteți un comentariu