Continuati textul, cu propriile cuvinte
"M-am infiorat si m-am intors spre usa. Se intunecase de-a binelea. Zapada, care nu se mai distingea decat in bataia luminii de la ferestre, cadea invizibila in adancurile propriului somn. Rosemary incepu sa cante alt colind."
Era una dintre ultimele dati cand aveam sa-i vad... Rosemary, Kevin, Clara. Au mai cantat cateva colinde, pe rand sau impreuna, apoi ne-am asezat la masa. Pana la sfarsitul serii le-am martusit ca dupa Anul Nou ne mutam. Eram copii, dar cu atat mai mult conta. Sa fi fost mai mare mi-ar fi fost usor sa ii mai vizitez si dupa, chiar locuind in celalalt capat al orasului, dar asa..
Sara se opri, rotindu-si ochii si cautand continuarea.
- Cum au reactionat prietenii tai?
- Ah, erau tristi. Cu totii eram. 12 ani? Da, cred ca 12 ani aveam... ne jucam impreuna de pe la 5. Pe atunci ne imaginam ca lucrurile vor ramane mereu asa. In fine.. a urmat Anul Nou.. ai mei au hotarat sa nu ne mutam inainte, sa pot sarbatori cu ei... si ei, parintii, cu ai lor. A fost foarte distractiva noaptea aia, in schimb dimineata m-am intristat... stiam ca era ultima data. Dupa ce ne-am mutat s-au mai facut cateva schimburi rare de vizite.. apoi am pierdut legatura.
- Doresti sa-mi mai povestesti o alta experienta de revelion?
- Toate au fost faine mai apoi, dar mereu lipsea ceva. De aceea vreau sa discut despre asta, m-am saturat de depresia de final/inceput de an.
- La final de an obisnuiesti sa faci o lista cu ce a fost frumos si mai putin frumos in acel an?
- Nu... mi-e frica sa o fac...
- Cand te gandesti la schimbare la ce te gandesti?
- Schimbare...
- Asociaza cateva cuvinte pentru inceput.
- Schimbare – dezechilibru, risc, pierdere/castig... uitare.
- Poti dezvolta acum?
- Da... orice schimbare aduce cu sine o pierdere din tine insuti.. cum stii ca acel lucru chiar trebuia pierdut, ca un obiect stricat ce trebuie aruncat, sau ca ar fi trebuit sa-l pastrezi? Unele schimbari sunt bruste, altele mai putin.. unele te obliga sa te adaptezi, pe altele le alegi... posibil ca la final sa-ti fie mai bine... si de asemenea posibil sa nu..
- Anul Nou aduce cu sine schimbari?
- Ooo, da... intotdeauna e parca momentul care cere asta.. evaluare, reevaluare, schimbare.
- Mie imi pare ca tu asociezi trecerea asta de la un an la altul cu o schimbare nedorita.. Ai ales un singur eveniment pe care sa-l povestesti. Un eveniment care te-a intristat candva, un eveniment din perioada ta de formare. O schimbare nedorita, cum spuneam.
- ?
- Te-ai obisnuit sa te astepti la ce e mai rau odata cu trecerea dintre ani... e bine inradacinat sentimentul asta in tine de atunci, suficient de bine cat sa nu-ti imaginezi ce e mai bine... desi ar trebui sa o faci, spuse accentuat.
- Dar.. a trecut atata timp... relatiile din copilarie sunt cu totul alfel decat cele adulte, zise cu neincredere.
- Ce diferentiaza relatiile din copilarie de cele adulte?
- Sunt... sa ma gandesc... in copilarie totul era usor... ne jucam... secretele pareau mereu interesante dar din fericire nu erau decat lucruri simple... incredere presupunea ca nu se triseaza la v-ati ascunselea... cel putin asa era cu ei.
- Si nu erau relatii importante?
Il privi putin parca intelegand...
- Da, atunci erau. Aveam echilibru in ele ce-i drept. Si ma bucurau. Poate ar trebui sa-i caut, sa vad ce mai fac, zise zambind.
- E o idee buna.
Uitandu-se subtil la ceas, completa apoi:
- Atat pentru astazi. Doresti sa ne mai vedem?
- Da... ar mai fi niste lucruri de lamurit.
- Joi la 17? spuse dupa ce rasfoi agenda.
- Ihhmm.. da, da, e bine, raspunse in timp ce isi aranja haina. La revedere, las canapeaua urmatorului, si zambi.
- La revedere, si schita un zambet, raspuns la al ei.
Inchise usa si auzi in urma ei pe hol:
- Da, da, e bun, de altfel e un psiholog despre care vorbeste multa lume.
- E prima data cand vin...
- Nu va faceti griji, nu va faceti griji.
Sara se opri, rotindu-si ochii si cautand continuarea.
- Cum au reactionat prietenii tai?
- Ah, erau tristi. Cu totii eram. 12 ani? Da, cred ca 12 ani aveam... ne jucam impreuna de pe la 5. Pe atunci ne imaginam ca lucrurile vor ramane mereu asa. In fine.. a urmat Anul Nou.. ai mei au hotarat sa nu ne mutam inainte, sa pot sarbatori cu ei... si ei, parintii, cu ai lor. A fost foarte distractiva noaptea aia, in schimb dimineata m-am intristat... stiam ca era ultima data. Dupa ce ne-am mutat s-au mai facut cateva schimburi rare de vizite.. apoi am pierdut legatura.
- Doresti sa-mi mai povestesti o alta experienta de revelion?
- Toate au fost faine mai apoi, dar mereu lipsea ceva. De aceea vreau sa discut despre asta, m-am saturat de depresia de final/inceput de an.
- La final de an obisnuiesti sa faci o lista cu ce a fost frumos si mai putin frumos in acel an?
- Nu... mi-e frica sa o fac...
- Cand te gandesti la schimbare la ce te gandesti?
- Schimbare...
- Asociaza cateva cuvinte pentru inceput.
- Schimbare – dezechilibru, risc, pierdere/castig... uitare.
- Poti dezvolta acum?
- Da... orice schimbare aduce cu sine o pierdere din tine insuti.. cum stii ca acel lucru chiar trebuia pierdut, ca un obiect stricat ce trebuie aruncat, sau ca ar fi trebuit sa-l pastrezi? Unele schimbari sunt bruste, altele mai putin.. unele te obliga sa te adaptezi, pe altele le alegi... posibil ca la final sa-ti fie mai bine... si de asemenea posibil sa nu..
- Anul Nou aduce cu sine schimbari?
- Ooo, da... intotdeauna e parca momentul care cere asta.. evaluare, reevaluare, schimbare.
- Mie imi pare ca tu asociezi trecerea asta de la un an la altul cu o schimbare nedorita.. Ai ales un singur eveniment pe care sa-l povestesti. Un eveniment care te-a intristat candva, un eveniment din perioada ta de formare. O schimbare nedorita, cum spuneam.
- ?
- Te-ai obisnuit sa te astepti la ce e mai rau odata cu trecerea dintre ani... e bine inradacinat sentimentul asta in tine de atunci, suficient de bine cat sa nu-ti imaginezi ce e mai bine... desi ar trebui sa o faci, spuse accentuat.
- Dar.. a trecut atata timp... relatiile din copilarie sunt cu totul alfel decat cele adulte, zise cu neincredere.
- Ce diferentiaza relatiile din copilarie de cele adulte?
- Sunt... sa ma gandesc... in copilarie totul era usor... ne jucam... secretele pareau mereu interesante dar din fericire nu erau decat lucruri simple... incredere presupunea ca nu se triseaza la v-ati ascunselea... cel putin asa era cu ei.
- Si nu erau relatii importante?
Il privi putin parca intelegand...
- Da, atunci erau. Aveam echilibru in ele ce-i drept. Si ma bucurau. Poate ar trebui sa-i caut, sa vad ce mai fac, zise zambind.
- E o idee buna.
Uitandu-se subtil la ceas, completa apoi:
- Atat pentru astazi. Doresti sa ne mai vedem?
- Da... ar mai fi niste lucruri de lamurit.
- Joi la 17? spuse dupa ce rasfoi agenda.
- Ihhmm.. da, da, e bine, raspunse in timp ce isi aranja haina. La revedere, las canapeaua urmatorului, si zambi.
- La revedere, si schita un zambet, raspuns la al ei.
Inchise usa si auzi in urma ei pe hol:
- Da, da, e bun, de altfel e un psiholog despre care vorbeste multa lume.
- E prima data cand vin...
- Nu va faceti griji, nu va faceti griji.
1 comentarii:
Felicitari!
Trimiteți un comentariu