- Fii atent, ăștia vând Sfinți simpli.
- Da. Nu știu când se mănâncă ăștia, nu-mi dau seama dacă îi vând în extrasezon.
- Habar n-am. Important e că îs simpli. Nu e un pleonasm?
George se uită la ea cu o sprânceană ridicată.
- Păi sfinții nu sunt simpli oricum? Trebuie să ajungi la maximă simplitate ca să devii sfânt. Total neatașat de orice. Total lipsit de ”brizbizuri” - la nivel de personalitate mă refer - de așteptări complicate, de dorințe de diferențiere față de ce te înconjoară, de orgoliu, de... pula mea, înțelegi tu. Deci îs simpli oricum. E pleonasm.
- De ce lipsiți de dorințe de diferențiere?
- Se leagă de ce am spus imediat după: orgoliu. Oricât ar fi ei de diferiți de ceilalți, nu sunt așa pentru că au avut ca scop să fie speciali. S-a întâmplat și atât. Anyway, în mintea lor totul e mai limpede - îmi imaginez că nu e o agitație continuă care să le facă mintea o mare în valuri și cu nisipul mereu răscolit - iar în suflet totul e așezat: fără emoții contradictorii și lupte interioare ca să găsească o emoție bună, corectă să zicem. O au de la sine.
- Bine, fato, am înțeles. Să merg să le spun ăstora să schimbe hârtia? Să scrie doar ”Sfinți”?
- Da, te rog. Și spune-le să scrie sub ”2 LEI” și ”pentru că nu dau 2 bani pe-un sfânt”. See what I did here? și zâmbi.
- Da, ai spune că nimănui nu le pasă de ei, dar de fapt sunt valoroși. Right?
- Pentru ei înșiși.
- Ei hai, nu crezi asta! Eu cred, dar tu vorbești aiurea.
- Da, ai dreptate. Nu doar pentru ei înșiși. Stârnesc un val de energie pozitivă. Deși nu sunt tulburați! ținu să îi amintească. Și de la ei se poate propaga la cei ce îi înconjoară, la natură... și așa mai departe. Mă uitam la un moment dat pe un plic de ceai. Era acolo nuș' ce zeitate. Un fel de Shiva să zicem.
Mă rog, nu era chiar el. Dar imaginează-ți o zeitate, cu ochii închiși, în a cărei minte se simte că se întâmplă ceva - dar super lin, fără agitație, da? - care pare absentă dar e incredibil de prezentă. Pentru că nu există în sinea ei. Doar propagă o anume energie. Iar cei din jur o pot capta sau nu. Și apoi canaliza sau nu. Ca atunci când ai zece oameni care ascultă o melodie. Unii o dansează, alții nu. Iar unii o dansează și știi că o trăiesc. Sfântul poate să nu facă nimic în sine. Dar e o sursă de energie și înțelepciune. Rolul lui nu e să facă. Ci să facă pe alții să facă. Dacă îi canalizează energia pe care o emană.
- Vezi că de când am intrat in magazin am trecut de trei ori pe raionul ăsta. Și pun pariu că ai uitat ce cauți, dar știi că ai ceva de căutat aici și de asta mă tot întorci.
Ada se uită la el cu ochii micșorați, înțelegând că voia să bată undeva. George continuă:
- Mai trebuie să fii și cu picioarele pe pământ, nu crezi?
Ridică din umeri și luă un recipient de iaurt.
- Fii atent. 20% reducere. There must be a catch.
- Probabil expiră în două zile.
Ada se uită pe ambalaj și începu să râdă.
- Nu pot să cred! Scrie ”Valabil azi”. Fii atent. Doar azi. Să-ți bagi piciorul, sunt atâtea lucruri care au termen de valabilitate doar într-o anume zi. Dacă ar scrie pe toate, gen să aibă și promisiunile, posibilitățile, oportunitățile, stările și așa mai departe o etichetă din eter - sau din ce-ar putea să fie - și pe care să scrie termenul de valabilitate... maaaamă, ce multe s-ar simplifica.
- Mda. Dar nu ar deveni sfinte. Sau purtătorii lor sfinți.
- Da, s-ar face mai ușor, dar nu neaparat corect. Adică s-ar aborda mai ușor, cu mai multă siguranță, dar nu neaparat corect.
- Da, dacă ceva e pe stoc limitat, lumea se grăbește să-l cumpere. Așa și aici: dacă știi că ceva e valabil doar azi. chiar îți dai un ghiont să valorifici acel lucru azi. Sau dacă e nasol, știi sigur că trece repede. Problem solved.
- Da, problem solved pentru că îți corectezi atitudinea față de problemă. Și știm - nu-i așa? - că nu există probleme ci doar atitudini față de așa-zise probleme. Iar atitudinea e de fapt problema.
- Dacă ai face și tu un efort să rezolvi probleme sau na, atitudini față de ”așa-zise probleme” nu ar fi mai O.K. decât să teoretizezi? Se uită la ea puțin a mustrare. Zic și eu, și dădu din umeri.
- Băi, dacă nu ar exista metafore, viața ar fi seacă.
- Dar ele nu sunt esențiale totuși.
- Neaaaah! zise ea lung și neîncrezătoare. Sunt esențiale. Fii atent: am visat odată un câine alb. Am căutat evident ce înseamnă. Știind că ar putea însemna cu totul altceva, dar doar așa. ca și guideline. Și opri puțin șirul cuvintelor.
- Și?
- E ceva legat de prieteni. Dacă câinele din vis e alb, e de bine, și se uită la el încercând să își dea seama dacă înțelegea.
- O.K., go on.
- Și mergeam într-o zi pe stradă. In real life, vreau să spun. Și m-a mușcat din senin un câine. Un câine negru. M-a mușcat, s-a uitat la mine și s-a retras.
- Și nu însemna că trebuia să mergi la doctor, deloc... spuse George dând din cap puțin dezamăgit.
- Evident că nu! Mi-a spus ceva Universul. Dar nu știu ce.
- Și vrei să știi?
- Nu sunt sigură. Eu doar mă bucur că îmi vorbește.
- Săracul Univers... vorbește singur, spuse el și o luă înaintea ei sperând că dacă ar fi ieșit din magazin mai repede ar fi putut schimba în sfârșit subiectul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu