- Băi, şi iar e Crăciunul. Iar cam o lună din an, că te plictiseşti de beculeţe şi de feţe de moşi cu mult înainte de astea 3 zile care teoretic îs magice.
- Na, ele au magia lor în măsura în care tu le dai voie să o aibă, asta e clar.
- Da... presimt că vrei să dezvolţi.
- Păi nu ştiu exact de unde să încep. Treceam într-o zi pe lângă un brad super frumos. Era proaspăt nins şi se vedeau luminiţele din el într-un fel aparte. Şi gândul care m-a lovit în secunda aia a fost că de Crăciun ceea ce facem este să împodobim copacul vieţii - copacul propriilor noastre vieţi - ca un fel de încununare a faptului că am muncit la propria persoană în cursul anului şi ca un fel de a intra "aranjaţi" în anul următor. Ca atunci când mergi frumos îmbrăcat la un interviu, e un prim pas în ceva nou.
- Că am muncit la propria persoană... Zici?
- Eh, teoretic avem ocazia să facem asta pe parcursul întregului an. Practic posturile marchează un fel de "duşuri" spirituale pe parcursul anului. Ai grijă de igiena fizică folosind săpun şi apă cu o anume frecvenţă. Ai grijă de curăţenia casei la fel. Dar de cîteva ori în an e bine să aplici o curăţenie generală, atât în casă cât şi in interior. Ştii, eram odată prins într-o curăţenie generală. Aşezasem pe dulap o lustră cam lungă şi atârnată de un fir destul de elastic. Şi pac, mişcând una-alta în timp ce ştergeam diverse din dulap, uit de lustră şi cade. Evident că m-am speriat. Dar am înţeles o chestie atunci: când începi să intri în cotloane pe care în cea mai mare parte a timpului le ignori, descoperi tot felul de chestii mari de care uitasei sau pe care ai reuşit să le ignori până ce le-ai uitat.
- Dar pe care nu ar trebui să le dai uitării cu totul... pe care după un timp ai putea să le reanalizezi, cu noi ochi?
- Exact. Pentru că în timp devii mereu altul oricum, perspectiva ţi se schimbă. Unele lucruri nu le poţi rezolva!/"curăţa" în mod real decât după ce eşti tu puţin altul.
- Bun, revenind, sărbătorile doar marchează momente propice unei curăţenii interioare? Sună puţin a dulceagărie dar... ar fi ca atunci când îţi treci în agendă: "Azi mă duc la film, fuck reality!"?
- Dap. Nu trebuie să ieşi sfânt din ele, asta e clar, poate doar cu mai puţine dureri şi tendinţe agresive. Uneori nu avem timp să ne ocupăm în profunzime de durerile/întrebările/emoţiile noastre contradictorii. Sau de defectele noastre la urma urmei. Şi avem nevoie de un reminder din exterior care să ne motivezeze să acordăm timp unor astfel de lucruri.
- Şi s-ar cam lega de post.
- Păi cam da. Dacă priveşti omul ca o sumă de 7 corpuri, sau materie+suflet+spirit, după cum preferi, atunci înţelegi că postul e un fel de detoxifiere şi că atunci când corpul e cumva mai curat, a.k.a. mai sănătos, poţi să te concentrezi altfel pe psihic. Când e curat şi ordonat în jurul tău, parcă ai mai multă ordine şi în gânduri, şi aici vine rolul casei.
- Clar, e o lege a fizicii la urma urmei că dezordinea atrage dezordine dacă o laşi de capul ei. Am simţit asta pe propria piele. Dezordinea din mine a dus la dezordine în tot ceea ce făceam şi dezordinea vizibilă din ceea ce făceam crea mai multă dezordine în mine.
- Exact. Bine, dincolo de asta e puţin trist că avem nevoie de "reminders" pentru a privi mai adânc în noi, în ceea ce simţim şi facem. Ştii, postul ca perioadă când ar trebui să fim mai buni. Bullshit, putem face asta oricând. Dar se pare ca nu putem funcţiona la foc continuu, avem nevoie de pauze - precum vacanţele de după lucru - şi de puncte de apogeu - ca atunci când se calculează bonusurile la lucru după o perioadă mai agitată. Sau ceva. Anyway, dacă nu ai timp să te mai gândeşti la a-ţi face ordine în concepte, poate e bine să ţi se amintească din exterior să o faci. Bine pentru tine şi nu ca să ajungi în Rai. Bine şi atât.
- Bun, ne uităm deci mai atent în interior, facem "curat", ne împodobim şi mergem mai departe. Şi continuăm "împodobiţi" cât mai putem, ca apoi să o luăm de la capăt şi să facem curat.
- Multe "globuri" or sa cadă pe drum.. Unul îl mai culegi, îl pui la loc, dar tot ajungi la momentul curăţenie/împodobire generală dacă vrei un refresh complet. Şi ştii, mi se pare fain că e zapadă în perioada asta de Crăciun.
- ?
- Pentru că dacă îţi rezolvi dileme/poticneli/dureri/defecte, te ridici apoi la fel ca şi plăntuţele de sub zăpadă.
- Hmm.. plus că frigul "închide" cumva. Favorizează statul în casă parcă favorizând statul "înăuntru", în sine.
- Da.
- Şi-am putea trece la vechile credinţe legate de copaci, solstiţiu, sărbători păgâne astăzi înlocuite de Crăciun şi aşa mai departe.
- Lasă, altă dată. Am obosit deja.
- Orişicum... Coaie, nu mai bea!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu