Nu te grabi

Eu nu ma grabesc niciodata, decat intotdeauna, doar ca nu incepand din momentul in care ar trebui sa o fac. Dar nu despre asta e vorba. E vorba de faptul ca uneori sunt atat de nervoasa incat merg pe strada si-mi vine sa iau la bataie pe primul nevinovat care imi iese in cale. Cu cat mai nevinovat cu atat mai bine. De ce? Buna intrebare.. probabil ca "transferul" (nu e tocmai un transfer) de energie negativa nu e atat de eficient cand merge dintr-un pahar plin de ea la altul la fel de plin ca atunci cand merge de la plin la gol. Si inca vreo 3 alte motive. Si parca atunci e mai evident ca niciodata ca exista o groaza de oameni buni, parca atunci imi ies in cale intr-un mod care sa ma suprinda mai tare decat de obicei, atat cat sa ma faca sa ma calmez, sa plec capul si sa-mi mai dau si-o palma eventual. Ma refer nu la oamenii de zi cu zi, ci la straini sau oameni de care un oarece context m-a instrainat. Intru in cabinetul unui medic si nu-mi vine sa cred ca la plecare are o vorba buna pentru mine, vorba care nu e in fisa postului si care are mai mult sau mai putin legatura cu motivul pentru care sunt acolo. Ma intalnesc cu o profesoara de acum ceva vreme si raman uimita de faptul ca-mi stie numele, ca-mi zambeste cald si gaseste de cuviinta sa ma incurajeze. Vine un plod spre mine si-mi spune: "Vedeti ca arunc sarpele asta pe Dvs.". Ma uit spre el si vad un pestisor in mana lui. Apoi observ un zambet cuminte si niste ochi la fel de zambitori. Desi sunt tinta glumei lui, rad si eu cu el, caci e simpatic jocul si inca si mai simpatica politetea cu care il joaca. Auzi, "dumneavoastra". Ai fi putut spune ca e un copil rautacios dar eu spun ca sigur nu e. Cu-atat mai mult cu cat m-a facut sa rad. Si cam asta-i... te calmezi si eventual iti dai  o palma..