Normalitatea este ceea ce se intampla in jur cu o frecventa ridicata.. nu ceea ce e bun, nu ceea ce e de dorit. Exista legi spre exemplu si am putea gresi si spune "normal este sa respecti legea". Nu e tocmai asa, de cele mai multe normal este sa nu o respecti. A zice "ar trebui sa fie normal sa respecti legea" e OK. Eii.. atunci cand te confrunti cu legea si cu normalitatea, cum faci sa alegi? Exista legea si masa care o ignora. A o respecta ar putea insemna ca esti singurul (sau na, al doilea si ultimul:P ) care pierde un avantaj si care nu are nicio sansa sa "faca primavara" prin renuntarea sa... ar putea insemna conformarea cu niste reguli care oricum sunt considerate eronate de catre multi... desi, cine e in masura cu adevarat sa critice o lege? ar putea insemna uneori ca dintr-un numar de n care au incercat sa profite de ea, singurii care au castig de cauza sunt cei care o meritau chiar mai putin decat cel care incearca sa fie corect si renunta. A fi corect inseamna a introduce o schimbare in lucruri, schimbare care se poate "inmulti"? Cand a renunta este un sacrificiu pentru o cauza nobila si cand doar un mod de a-i lasa pe cei mai corupti sa castige (poate nu pe alti beneficiari, poate chiar pe cei care au ales-o anume incat putini sa se bucure de ea)? De unde porneste corectitudinea si unde se termina? Atunci cand poate o regula in sine nu e corecta dar tu o respecti pentru ca asa simti ca trebuie, te numesti "corect"? Cand sa te simti mai rau, cand ai "jonglat" sau cand ai pierdut un beneficiu care nu e prea mult de cerut oricum? Ce e prea mult, ce e optim, ce e prea putin?
Se pot spune multe despre corectitudine, pacat ca am doar un singur exemplu in minte dupa care sa ma orientez in momentul de fata.
1 comentarii:
da da. stiu ca un singur exemplu ai. doar ti l-am dat eu azi.
:)
a fi sau a nu fi ..corect. asta-i intrebarea. precum spuneam, nu exista foarte corect nici putin corect ...exista doar CORECT.
si sa gandim problema altfel.poate ca prin insusi faptul ca reusesti sa te strecori afara din turma desi toti te calca nepasatori fix in crestet...poate prin asta reusesti sa fii liber, puternic, sa iti traiesti viata asa cum iti doresti...chiar daca ceilalti te considera un fraier. da, poate ca pierzi niste bani, niste beneficii..dar astea nu sunt cu adevarat pierderi majore. depinde care e ierarhia prioritatilor in viata.
cel mai rau e cand te pierzi de tine...si nu mai ai nici o sansa sa te regasesti, pentru ca te-ai identificat cu turma care face cartile.
o data intrat in joc, continui dupa regulile lor: profita, inseala, fura, aduna, castiga, depaseste, intrece(te),demonstreaza.
se invata usor jocul.
devine mod de viata.
no thanks.
claudia
Trimiteți un comentariu