Cum sa te mai distrezi in Iasi

Tudor Vladimirescu, campus studentesc, o aglomerare de baruri, pub-uri, terase, cluburi.
Dar nu despre astfel de distractii voi vorbi. Statia de autobuz poate fi la fel de distractiva. Te postezi frumos pe trotuar, intri in modul asteptare si te uiti dupa autobuz. Dupa o vreme apare un tramvai: e perfect, scrie mare pe el ca te duce acolo unde vrei. Ca sa te urci insa in tramvai trebuie sa mergi 5 metri de-a lungul trotuarului, sa cobori, sa traversezi, sa parchezi pe refugiu. Dar mai ales sa astepti culoarea verde la semafor. Astepti culoarea verde... astepti... tramvaiul a plecat. Verde! Te uiti frumos dupa autobuz in zare... nu se vede. "Bun, voi merge totusi cu tramvaiul". Traversezi, iti faci loc pe refugiu si astepti. Privind in continuare in zare observi autobuzul. Desigur trebuie sa urmezi pasii mentionati anterior, in ordine inversa: traversezi, urci pe trotuar, mergi 5 metri de-a lungul trotuarului, te urci in autobuz. Dar mai ales astepti culoarea verde la semafor. Stai, stai, stai... autobuzul a plecat. Verde!
P.S. Ar trebui spus ca inainte refugiul nu era acolo si ca in respectiva statie puteai astepta lejer autobuz, maxi, tramvai si sa te urci in primul care "sa ti se potriveasca".

Ce-am avut si ce-am pierdut

Dupa cum ii spuneam Laurei azi, se zice des ca nu stii ce ai pana ce nu pierzi. De cele mai multe ori e referitor la relatii: "nu mi-am dat seama ce bine era pana nu te-am pierdut". Prea putin se pune accentul si invers: "daca nu se termina (si nu deschideam astfel ochii catre restul lumii) nu-mi dadeam atat de bine seama cat de eronat a fost totul". Dar pe mine nu ma preocupa partea de relatii, era doar o introducere.
Adevarul asta e general valabil: poti sa pierzi un job si sa-ti dai seama ca, pe cat de mult te stresa, pe atat de mult iti placea; poti sa pierzi un prieten si sa-ti dai seama ce rol important avea in viata ta; poti sa pierzi o parte din tine si abia asa sa realizezi ca era acolo. Invatasem candva la logica despre cele n tipuri de definitii care exista si observ ca uneori, oricat am sti niste lucruri, formularea definitiei lor conteaza mult cand e vorba de cat de bine le percepem sensul. O definitie de tipul obisnuit "E bine ca am/stiu/sunt etc" s-ar putea sa nu aiba destul impact, in timp ce "Nu e bine ca nu am/nu stiu/nu sunt", o definitie negativa a unei stari, s-ar putea sa fie mai bine inteleasa. Ca si cum cel mai bine intelegi (uneori cel putin) ce inseamna cald, daca spui "cald e atunci cand nu e frig".

A victim stays a victim

Se spune mult ca "Esti ceea ce crezi ca esti", "Poti fi orice vrei sa fii" si alte lucruri pozitive. Ce se intampla atunci cand ceea ce crezi sau vrei nu e... de bine? E ciudat cum o persoana slaba poate deveni si mai slaba daca nu-si gaseste puterea interioara la timp. A fi victima o data si a nu lupta atrage alti agresori, incat rolul de victima nu se schimba. Oamenii au un simt animalic al vulnerabilitatii. Unii au reflexul de a sustine pe cel slab, altii de a profita de asta.
Ma intrebam la un moment dat de ce cainii tind sa latre mereu dupa oameni ai strazii. Exista multe variante: le simt rautatea unora; e doar o intamplare - important e ca persoanele in cauza sunt singure la momentul respectiv; importanta nu era persoana ci ritmul ei de mers. Varianta pe care am preferat insa sa o aleg este ca acei oameni, slabi cum sunt in fata tuturor, sunt slabi si in fata cainilor. E noapte, cainii sunt agitati, vor sa se impuna: in fata cui sa se impuna mai bine daca nu in fata celor slabi? Nu in fata lor iti demonstrezi cel mai bine puterea? Nu am citit literatura de specialitate, nu stiu prea multe despre caini, deci e posibil sa gresesc. Daca insa nu se intampla asta, ajung unde vroiam sa ajung: cu cat cineva este mai vulnerabil este foarte probabil ca alegerea celorlalti cea mai la indemana sa fie cea de a profita si cea mai peste mana de a ajuta. Esti slab si nu te ridici: te vor mentine slab!

"Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face"

E o zicală foarte bună, am fost o susținătoare înfocată a ei o vreme. Dar, ca orice lucru, privit din niște unghiuri dupa dorințele personale, poate devia și ajunge într-un punct greșit.
Se întamplă să aud oameni mai mult decât revoltați pentru că anumite lucruri nu se fac într-un anumit fel. Motivul revoltei: "Dacă eu nu fac așa, ei de ce fac?". Pare drept la prima vedere, dar dacă lucrurile în cauză nu sunt norme morale bine știute, nu sunt reguli de bun simț acceptate de oricine ci... preferințe personale? De ce ar trebui să știe toți ceea ce preferi? De ce ar trebui să fie de acord ca preferințele tale sunt bine de urmat? De ce a nu se face după preferința ta este greșit? Greșit... în sensul de "obiectiv vorbind este greșit"? Nu, a nu se confunda ceea ce vrem cu ceea ce e bine, a nu se confunda ceea ce e greșit cu ceea ce nu ne place. A nu fi judecați oameni fără niciun rost pentru preferințe nerespectate. Și a nu se ințelege greșit "dacă eu nu fac asta, nu fă nici tu asta!" și a se accepta lejer în consecință "dacă eu greșesc așa... te mai ințeleg când o faci și tu". Fiecare după puteri: unii nu vor face greșelile tale, dar nici nu vor respecta doleanțele tale; tu nu vei face greșelile pe care tu le consideri de nefăcut... dar vei face alte greșeli, de nefăcut în ochii lor; tu nu vei face greșelile lor, dar nici nu le vei respecta doleanțele.
Lumea nu se raportează la o singură persoană, cea pe care o putem "accesa" cel mai ușor, adică propria persoană. E mai simplu să vedem printr-o singură pereche de ochi... dar putem încerca să ne mai imaginăm câteva perechi în plus măcar ocazional, nu?

La bloc

Nu am mai scris de demult pentru ca... lenea e grea... si pentru ca nu aveam calculatorul la indemana de cele mai multe ori cand mai simteam ca as tasta ceva... nu prea are farmec sa scrii dupa ce ti s-a stins elanul.

Trecand la subiect, toata lumea a vazut blocuri, sunt niste "asezari" umane pe verticala compuse din, functie de inaltimea si latimea paralelipipedului, 16, 20, 60 de familii. Nu stiu cum e cu managementul la un bloc de 60, dar la 16, frate, nu-i usor. E destul de interesant/amuzant sa vezi cate poti invata despre membrii acestui habitat si al intregii natiuni atunci cand au ceva de facut impreuna. Sa spunem ... un termosistem:
1. Cativa oameni vin cu ideea
2. Catorva altor oameni le place ideea
3. Cativa oameni alearga sa gaseasca oferte pe piata
4. Se gaseste o oferta cat de cat convenabila
5. Incetul cu incetul majoritatea cade de acord: ne facem bloc... de firma
6. Se monteaza schelele: se aud primele voci potrivnice - "fara schele peste tavanul meu"
7. Se aduna muncitorii.. 2-3 la numar
8. Unde-s muncitorii? Sa vina muncitorii!
9. Vin muncitori in plus
10. Consultam net-ul, globul nostru de cristal cel de toate zilele. Termosistemul se pare ca se face in mod normal... altfel!
11. Inginerul este inlocuit de noi sefi de santier, care lucreaza in ture - vecinii
12. Muncitorii incearca sa scape de vecini - prea stau cu ochii pe ei
13. Paranoia: "Materialele alea de sub bratul necunoscutului aluia nu-s ale noastre???". Nu, nu-s ale noastre
14. Numaratul zilnic, dimineata si seara al materialelor. Nu de catre muncitori, de catre vecini
15. Muncitorii se revolta: "Domn' inginer nu ne-o dat banii, noi nu mai muncim!"
16." No, bine, da' vine iarna! Noi ce vina avem?"
17. Inginerul se achita de datorii
18. "Schelele alea se mai muta? La mine la balcon mai ajung anul asta?"
19. Firma cu schelele e responsabila, nu noi
20. Unde e inginerul?
21. Da' de ce s-au schimbat diblurile? Da' de ce n-au pus plasa asa? Da' de ce ....? Da' de ce?...
22. Inginerul ala.. ala de nu vine pe santier sa coordoneze munca.. este cu adevarat inginer?
23. "Mata stii ca barbatu' dumitale vorbeste despre femei in loc sa munceasca?" - de la vecina la sotie
24. "Da' la aia de peste drum de ce merge mai repede?"
Sunt cateva lucruri dragute si altele triste de vazut pe parcurs. In prima categorie intra ajutorul oferit de un binevoitor unei vecine care nu-si permitea investitia; lucrul in echipa al vecinilor initial. Din a doua categorie: "Astazi avem control, trebuie sa dam hamuri si cate o casca de protectie la fiecare muncitor." Desigur, doar azi. "Doamna, noi venim de la tara.. nu putem dormi si noi in boxa asta, intre cutii, sa nu mai batem atata drum, ca mai e si scump transportul?...". "Doamna, nu ne-o platit!" "Doamna, dar n-o muncit!" Plus baietii de pana in 17 ani de pe schele.
Nu stii de unde se trage mersul eronat al lucrurilor: unul nu organizeaza, altul nu e de cuvant, altul nu e motivat, altuia nu-i plac poate vecinii.. Ce e ciudat e ca eu, dupa mintea mea, nici nu m-as fi gandit sa urmaresc lucrul: ei is specialisti, ei stiu. Se pare ca nu e asa.
Cat despre bloc: de mult n-a mai fost atat de plin de viata:)