Intre a vrea si a putea

Exista un mecanism care pe mine ma intriga: cel ce leaga ceea ce vrei de ceea ce poti. Din nou e intrigant faptul ca ma intriga in contextul in care am auzit de mica in jurul meu spunandu-se ca daca vrei poti. Totusi.. se-ntampla uneori sa vrei.. si sa nu poti - turul 1. Se-ntampla mai apoi sa vrei si sa nu poti (aceeasi tema, acelasi gen de situatie) - turul 2. Dupa cateva etape de tipul asta ceea ce se-ntampla nu e ca incepi sa poti ci ca incepi sa nu mai vrei.. Se mai intampla si sa vrei, sa ti se permita si totusi sa nu poti.. dar nu ne complicam in detalii, esential e ca finalul e acelasi: nu mai vrei. Desigur, varianta in care ai cazut o data, te-ai ridicat si apoi, avand dorinta de a nu mai cadea si mai nou si stiinta, vei ramane in picioare e la fel de adevarata. Dar nu e subiectul discutiei:) Problema mea e ca am intalnit oameni care, trecand prin cicluri precum cel mai sus mentionat au uitat ce vor. Au mai trecut ei si printr-un ciclu sa-i spunem invers: au putut dar nu au vrut. Au realizat ieri ceva desi nu a pornit dintr-o mare dorinta de-a lor de a face asta, au mai facut si azi, ca de, s-a intamplat, circumstantele si-au spus cuvantul. Finalul: si-au dat seama de ce pot, a inceput sa le placa faptul ca pot si nu-si mai pot da seama daca inca nu vor, daca n-au vrut niciodata, daca vor vrea..
Din varianta 1 si varianta 2 ceea ce rezulta sunt oameni care nu mai stiu ce vor, nu mai stiu de unde au pornit si unde vor ajunge, nu mai stiu nici ce nu vor si pe ce sa fie revoltati.. ei exista pur si simplu si asteapta sa se lumineze.. le urez succes.. intre timp sunt tare curioasa cum, separand neghina de bob (asa e expresia?) s-ar putea face curatenie in ei si gasi/regasi calea.

2 comentarii:

Anonim spunea...

interesant dar totusi nu e prea concludent

Irina spunea...

Hmmm... asta pentru ca nu e clar? O sa apelez la metoda exemplificarii:
varianta 1. Vreau sa iau 10 la chimie, invat dar profa nu ma place pentru am parul mov si nu o intereseaza ce stiu. Asa ca iau 7. Se repeta situatia si ajung sa nu mai vreau 10 si nici sa invat ca e degeaba.
2. Vrei, ti se permite, nu poti: vrei acel 10, inveti, profa e obiectiva, ti-ar pune 10 daca te-ar asculta dar ups, te-ai accidentat in pauza dinainte si iti petreci ora la cabinetul medical. Esti asa ofticat(a) la final ca a doua oara nu mai vrei.
3. Vrei si stai in picioare (var. care nu era subiect): vrei, inveti in sfarsit, iei 10 si te mentii pe linia asta de-acum, pentru ca ai descoperit ca poti si vrei in continuare
4. Ciclul invers, ar fi fost var 3, nenumarata in post: eu pot sa invat de 10 dar nu pt ca vreau ci pt ca eu cred ca trebuie. Ajung sa-mi dau seama ca sunt bun(a) la chimie (nu are nicio legatura cu realitatea mea personala:)) ) si ma fac chimist(a). Fac asta bine dar nu imi dau seama daca mie mi-a placut cu adevarat vreodata si daca asta am vrut sa fac sau a fost doar optiunea potrivita pentru ca imi statea in putere.
Concluzia era deci ca exista oameni care nu stiu ce vor cu adevarat fie pt ca au reusit sa renunte si sa uite, sau sa faca niste confuzii (nu am abordat alte cauze pentru ca astea ma interesau la momentul respectiv). Dar mai ales important era cred drumul catre a nu mai vrea.
Poate nu asta vroiai de la mine...?